Mesajul explicit al teoriilor lui Holland şi Schein este că managerii ar trebui să ia în considerare diferenţele dintre indivizi atunci când gestionează resurse umane. Practicile manageriale care tratează pe toată lumea la fel (ceea ce, la prima vedere, pare cinstit) ajung în mod inevitabil la îndepărtarea indivizilor de eficienţa organizaţională.
Managerii de rang înalt (având adesea ancora competenţei manageriale) care creează politicile şi practicile de resurse umane fac uneori greşeala de a presupune că toţi angajaţii „rezonabili” preferă cam aceleaşi lucruri ca şi ei înşişi. În acest fel ei pot crea sisteme de recompense şi promovări care intră în conflict cu orientările de carieră ale altora.
Pentru a-şi ajuta organizaţia să-şi atingă obiectivele şi pentru a trata oamenii în mod diferit, managerii trebuie să parcurgă următoarele etape:
- să înţeleagă şi să identifice diferenţele individuale esenţiale care modelează reacţiile angajaţilor în faţa diverselor oportunităţi;
- să identifice posturile cheie şi factorii situaţionali care sunt în concordanţă cu fiecare dintre aceste caracteristici;
- să ofere căi de acomodare a oamenilor la factorii mediului profesional congruent.
