- Vă voi vorbi astăzi de câteva subiecte controversate, mai ales unul, care – se spune – că „vine, vine, vine, calcă totul în picioare“.
- Cum vom proceda?
- întâi vă voi preciza termenii prelegerii, poate mai pe larg;
- în al doilea rând, voi descifra legăturile analizei încercate cu problemele specializării dumneavoastră;
- în fine, mă voi strădui să rezerv un timp destinat răspunsurilor la întrebările dumneavoastră.
- Doresc să spun că intenţionez să dezmint credinţa celui mai nonconformist dintre economişti, norvegianul americanizat Thorstein Veblen, că iarba este întotdeauna mai verde pe cealaltă parte a tufişului (de aici atracţia noastră pentru ceea ce nu ne aparţine) şi să vă conving că ea este verde-aprins de jur-împrejurul tufişului.
Câteva ipoteze de lucru
- A conexa globalizarea şi aproximările ei, de tipul integrării cu comportamentul organizaţional este pe cât de tentant, pe atât de riscant.
- Riscul reiese dintr-o obişnuită deformare a sensurilor reale ale globalizării, dintr-un fel de definiţie a suficienţei umane de genul „globalizarea este cea ce ştim cu toţii că este“;
- Aşa se face că mai oricând şi mai ales oriunde întâlnim formulări similare cu cea de care ne ocupăm astăzi: „globalizarea şi…“, „rolul globalizării în…“, „aspecte ale…“, „în condiţiile integrării“ etc., etc.;
- Trebuie să constatăm un fel de păcat originar în privinţa exprimării temelor în practica universitară, şi nu numai: se conexează oricum cu orice, se juxtapun perspective de analiză, se copiază formule de succes ş.a.m.d.;
- Observaţi în curricula universitară invazia de asocieri tematice pe post de discipline de învăţământ: Comunicare şi afaceri, instituţii şi competitivitate, marketingul şi calitatea totală…;
- Nu încape îndoială că ne aflăm într-o etapă în care există o frenezie a asocierilor în speranţa că iese un oarece profit;
- De ce insist pe aceste observaţii oarecum colaterale, ba chiar neinteresante pentru unii?
- Pentru că doresc să atrag atenţia că astăzi vom vorbi de o asociere tematică cu adevărat îndreptăţită şi oricum naturală.
- În fapt, specializarea dumneavoastră are câteva aliniamente teoretice ce au puternice legături cu globalizarea, ba chiar sunt receptate drept vectori ai globalizării.
- bunăoară, în dimensiunea comportamentului organizaţional privind comportamentul individual, învăţarea şi motivarea au devenit probleme globale şi nimeni nu încearcă să conteste acest lucru;
- în ce priveşte comportamentul de grup, leadership-ul constituie o preocupare universală, alături de cultura organizaţională, tot mai permisivă aspectelor trans-organizaţionale, în fapt trans-naţionale şi globale, multiculturalismul fiind o faţetă a globalizării;
- componenta integratoare a comportamentului organizaţional, contextualizarea sa dinamică, temporală şi spaţială, are, până la urmă, chiar consistenţa globalizării, oricum seamănă cu un proces de compatibilizare şi convergenţă spre un pattern general.
- Suntem, deja credeţi, în plină convenţie a unei alianţe naturale a temelor comportamentului organizaţional şi globalizării. Eu vă invit, însă, la prudenţă.
- Ceea ce se cuvine să facem înainte de a vorbi de tema propriu-zisă este să ne precizăm termenii discuţiei.
- Ei bine, aici lucrurile nu sunt aşa de simple cum ne-am dori;
- asociem doi termeni – cu cele câteva nuanţe ataşate – care au o dinamică aparte, ba chiar pretind că sunt altceva decât ştim că sunt;
- bunăoară, globalizarea, aşa cum ni se prezintă în 90% din lucrări, se confundă cu globalitatea, ca şi cu globalismul. După cum comportamentul organizaţional pare să fie o temă confiscată de sociologie sau de psihologia socială. De altfel, americanii au făcut o pasiune în secolul trecut pentru behaviorism, chiar în timp ce ne uimiseră prin exerciţiul mecanicismului taylorist.
- Iată că suntem îndreptăţiţi să reluăm întrebarea: despre ce vorbim?
