Acestea sunt premisele teoretice pe baza cărora Elaine Sternberg defineşte răspunderile şi obligaţiile morale ale oamenilor de afaceri exclusiv din perspectiva egoismului luminat (engl. enlightened) sau a interesului raţional (engl. Rational self-interest).
Totul este de o simplitate dezarmantă, aproape geometrică.
Omul de afaceri nu urmăreşte decât să câştige cât mai mult, pe termen lung; aceasta este „datoria” lui în calitate de businessman. Dacă ar fi în interesul lui să facă acest lucru, în limitele legii, fără să-i pese de nimeni altcineva, totul ar fi foarte simplu şi perfect – spune în lucrarea sa intitulată Etica în afaceri domnul profesor Dan Crăciun – şi continuă:
Din păcate, orice afacere depinde în diversele ei activităţi de numeroase alte grupuri de oameni, având şi aceştia interesele lor. Ignorarea sau nesocotirea acestor interese ale diferitelor categorii de stakeholders ar putea fi, uneori, profitabilă pe termen scurt, însă pe termen lung s-ar dovedi dezastruoasă. Din acest motiv – şi numai din acest motiv – un om de afaceri chibzuit, care îşi cunoaşte şi îşi serveşte bine, eficient, propriul interes este nevoit să ia în calcul şi intereselor celor de care depinde afacerea lui. Aceasta este esenţa egoismului luminat sau a interesului raţional, pe care Sternberg o rezumă astfel: „Deşi răspunderile lor faţă de stakeholders sunt limitate, afacerile nu-şi pot permite să ignore preocupările nici unei categorii de participanţi care ar putea să afecteze valoarea pe termen lung a proprietarilor. Afacerile pot fi afectate nu numai de reacţiile proprietarilor, ci şi de reacţiile salariaţilor şi ale clienţilor, furnizorilor sau creditorilor. Gusturile şi preferinţele lor, inclusiv preferinţele morale, vor influenţa dorinţa lor de a face afaceri cu o anumită firmă, drept pentru care trebuie avute în vedere în estimarea valorii pe termen lung a proprietarilor”.
Finalmente putem spune cu autorul cursului Etica in afaceri: este important să fii corect atât faţă de furnizori, cât şi faţă de acţionari, şi să fii cinstit în relaţiile cu salariaţii sau clienţii. Corectitudinea trebuie să fie reciprocă între patronat şi angajaţi, între producători şi consumatori sau între creditori şi debitori.
