Dezvoltarea organizaţională nu are o istorie foarte lungă dar are cel puţin trei origini de pornire diferită. Cea dintâi a constituit-o inovaţia aplicării rezultatelor „instruirii de laborator”, (lab training), în organizaţii complexe, ce-a de-a doua este compusă din studii de cercetare si feedback.
Aceste două origini este strâns legată de ce-a de-a treia, apariţia „cercetării în acţiune” (action research).
- Ramura de instruire în laborator
Grupurile Tirnon- instruirea în grupurile Tirnon a apărut în 1946 din diferite experimente sub conducerea lui Kurt Lewin (avea deja o experienţă vastă în relaţii interpersonale şi de grup, a pus primele fundaţii ale DO şi i-a influenţat profund pe cei care i-au urmat. Grupurile T, au apărut în timpul acelui atelier din New Britain iar ideea era să se creeze un “grup de instruire” (learning grup) în care să ia notiţe despre interacţiunile dintre membrii.
Alte contribuţii:
– Robert Tannenbaum- a organizat primele sesiuni de „ construire de echipe” (team building). A folosit pentru prima dată noţiunea de „grupuri structurate pe verticală”, pentru acele grupuri care aveau de-a face cu subiecte personale, cum ar fi relaţiile interpersonale, comunicare şi analiza sinelui dar şi subiecte organizaţionale cum ar fi datele limita, datoriile şi responsabilităţile, procedurile şi regulile şi mai ales “relaţiile interorganizaţionale şi de grup”.
– Chris Argyris– iniţiatorul activităţilor de consolidare a echipei de directori şi conducerea unor companii. Argyris a contribuit foarte mult la teoriile instruirii de laborator, DO si învăţării organizaţionale, dar si la cercetările in aceste domenii. Cartea sa „Teoria si metoda intervenţiei”, publicată in 1970, a devenit una dintre cele mai importante manuale de DO.
– Douglas McGregor, 1957 cel care a discutat prima dată problema transferului de cunoştinţe şi posibilele aplicaţii ale T-group-urilor în organizaţiile complexe.
– Herbert Shepard– el a fost fondatorul primului program doctoral pentru specialişti DO
– Richard Beckhard, 1967- a fost cel care a organizat cel mai important program de instruire in DO, pentru specialişti in instruirea si dezvoltarea organizaţională a cărui primă sesiune a ţinut patru săptămâni si a avut loc in 1967. Beckhard a fondat si conferinţele de management al muncii, instruire de laborator pentru manageri „de mijloc”.[1]
- Ramura de cercetare şi feedback
Cercetarea si feedbackul, care sunt o formă specializată de „cercetare in acţiune”, constituie a doua ramura ca importanţă in istoria DO. Istoricul său este legat de tehnicile unui grup de cercetători din Centrul de Cercetare al Universităţii din Michigan.
Rensis Likert
După ce a fondat Centrul de Cercetare al Universităţii din Michigan, Lickert a devenit, in 1948, directorul Institutului pentru Cercetare Socială, care includea centrul din Michigan si Centrul de cercetare a dinamicii grupurilor, unde fusese fondat, la Michigan.
Floyd Mann, Rensis Likert şi alţii
- utilizarea informaţiilor oferite de cercetare pentru ameliorarea performanţelor şi stilului de management.
- Ramura de cercetare în acţiune
Cercetarea în acţiune a fost descrisă ca “o cercetare colaborativa între clienţi şi consultant care consistă într-un diagnostic preliminar, adunarea datelor de la grupul client, feedback-ul datelor la grupul client, explorarea datelor şi planificarea acţiunii de către grupul client şi, în final, acţiunea”.[2]
Există cel puţin patru variante ale cercetării în acţiune dintre care cea mai des folosită este “ cercetarea participativă în acţiune”- ibidem.
- Paralelele socio-tehnice şi socio-clinice
Evoluţia abordărilor socio-tehnice şi socio-clinice din clinica Tavistock din Londra a fost fondată în 1920 şi acolo s-a lansat modelul “terapia familiei în cadrul căreia copilul şi părintele erau trataţi simultan”.[3]
W.R.Bion, John Richman şi alţii au fost interesaţi de teoriile lui Lewin privind modelul medical. Împreună au participat la “Experimentul Northfield”, unde soldaţii britanici petreceau o perioadă de timp în cadrul unui grup în care prestau diferite servicii şi discutau despre relaţiile cu cei din jur, despre sentimentele lor etc. Mai târziu Bion a folosit acest experiment în teoria sa asupra comportamentului grupului . Eric Trist în urma unei vizite la o mină a evaluat abordarea socio-tehnică a restructurării muncii iar ca urmare în urma acestui experiment au urmat alte experimente de restructurare în toate domeniile atât în Europa cât şi în India şi S.UA.
[1] Dicks, H.V – Fifty Years of the Tavistock Clinic, 1970
[2] French, Wendel; Bell, Cecil jr.- Organisational Development- Behavioral Science Interventions for Organisation Improvement, Ed: Prentince Hall, New Jersey, 1999
[3] Dicks, H.V – Fifty Years of the Tavistock Clinic, 1970
