Lumea afacerilor în Taiwan nu este foarte riguroasă, foarte „ordonată”, unul şi acelaşi text de lege interpretându-se funcţie de parteneri şi de anumite interese conjuncturale. În plus, triadele existente în Japonia, China şi alte ţări asiatice sunt extrem de active în derularea curentă a afacerilor din economia taiwaneză.[1] Legea taiwaneză nu se bazează pe precedent, fiind din acest punct de vedere comparabilă cu situaţia din Franţa sau România; pentru fiecare caz în parte, adică fiecare „speţă”, legea scrisă se supune interpretării juriştilor / avocaţilor. În dreptul comercial taiwanez, avocaţii străini nu pot opera legal, deci trebuie să se asocieze cu un avocat local pentru a deschide un birou / reprezentanţă / filială. Toate firmele autohtone sau străine organizate ca societăţile comerciale, sunt înregistrate în Registration Act, în care se precizează scopul sau domeniu de operare. Conform Codului Civil taiwanez, formule juridice de companii sunt:
- Unlimited company
- Limidet company
- Unlimited company with limited liability share holders
- Company limited sy shares
După 1995, conform cadrului juridic stabilit în economia taiwaneză: nu există restricţii
asupra mişcării capitalului, este admisă repatrierea profitului, rata de schimb valutar este determinată de piaţă (între New Taiwan Dollar şi alte valute), firmele trebuie să-şi publice datele financiare în 90 de zile de la închiderea exerciţiului financiar (în SUA companiile cotate la bursă au câteva zile la dispoziţie pentru aceleaşi obligaţii), există 80 de zone precis stabilite în care investitorii pot cumpăra sau închiria pământ pentru noi imobile sau spaţii comerciale; se aplică VAT de 5% (Value Added Tax), dar şi unele accize, deschiderea conturilor bancare de investitori străini necesită parcurgerea unei proceduri lungi etc.
Deschiderea şi operarea efectivă a unei noi afaceri în Taiwan de către o corporaţie străină poate fi uneori mai anevoiaşă decât procedura similară pentru China.[2] La momentul actual, legea taiwaneză nu mai admite orice fel de industrie ce ar urma să opereze în economia ţării, deci legea face distincţie între 3D industries (Dirty – Dangerous – Demanding) şi alte industrii sau sectoare de afaceri. În categoria 3D se includ sectoare precum construcţii, exploatări resurse naturale, maşinărie grea, linii de asamblare, reparaţii şi service etc. (există mai multe restricţii de procedură, nu pot fi angajaţi muncitori locali calificaţi întrucât numărul lor este redus, este nevoie de a aduce muncitori din Sud – Estul Asiei, maxim 35% din total etc.).
Ca forme juridice, corporaţiile străine pot fi înfiinţate în economia taiwaneză:
- Partnerships
- Branches
- Offices of job site
- Oficii / birouri de reprezentare
- Oficii / birouri de legătură.
Legea taiwaneză de afaceri nu admite înfiinţarea de joint ventures, ca entităţi
juridice distincte.
[1] Idem
[2] Kevin Chambers – Succed in Business The essential guide for business and investments in Taiwan, Time Editions Ltd Graphic Arts Center, Portland 1999; Christopher C. Dunn – Global Formation: Structures of the Worl – Economy, Rowman & Littlefield Publishers, Inc. New York, 1998;
