Limbajul corpului

1. Expresia feţei

Faţa este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mijloc de comunicare foarte important. In mod normal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel mai intens in timpul comunicarii.

Fruntea. Cutele verticare devin expresia unui efort spiritual sau fizic. Acestea exprimă fie disperare, fie furie sau alt gen de emotie conectată la procesul de gândire.

Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi, cand se incearca prelucrarea informatiilor detinute, dar care nu sunt intelese; mimica este expresie a fricii, sperieturii, mirarii, intelegerii bruste a unui lucru, dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii, greutatii ci care sunt tinuti ochii deschisi.

Cutele incretite apar la locul de intersectie dintre cele doua orizontale si cele verticale; exprima panica in gandire, dificultati in prelucrarea informatiilor.

Sprâncenele: chinezii considera sprâncenele drept una dintre cele cinci trasaturi vitale ale feţei. Intr-adevar, nici o faţă nu poate fi citită cum se cuvine fara a le lua in considerare.

Privirea. Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Chiar a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. Zâmbetul. Este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de stari, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism sau jena. Interpretarea sensului zambetului variaza de la o cultura la alta, fiind strans legata de tipul relatiilor interumane in cadrul acelei culturi.

Mimica. Cele 7 emoţii fundamentale (numite şi emoţii de bază) sunt: mânia, frica, bucuria, uimirea, dezgustul, dispreţul şi tristeţea.

Aceste emoţii sunt fundamentale pentru că sunt universale şi pot recunoscute la orice persoană.

2 Mişcarea corpului

Aceasta se produce prin modul de miscare a corpului, pozitia corpului si prin gesturi.

Mişcările corpului pot avea uneori sens simbolic si în acest caz participă la comunicarea nonverbală. Postura corpului este definitorie pentru anumite mesaje. Umerii lăsaţi sau capul plecat indica timiditate, deprimare, amărăciune, sentiment negativ sau un sentiment     de inferioritate, capul sus si umerii drepţi transmit mulţumirea si chiar superioritatea. Într- o discuţie aplecarea spre interlocutor poate însemna interes, atenţie. Retragerea corpului, dimpotrivă sugerează respingere.

Încrucişarea braţelor la piept semnifica închidere în sine fata de interlocutor sau subiectul discutat.

Gesturile. Limbajul trupului, asemenea oricarui alt limbaj, consta din cuvinte, propozitii si o anumita punctuatie. Fiecare gest este asemenea unui cuvant, iar un cuvant poate avea mai multe intelesuri.

Numai analizat intr-o propozitie, alaturi de alte cuvinte, putem intelege pe deplin sensul unui cuvant. Gesturile apar si ele grupate in „propozitii” si transmit neincetat adevarul despre sentimentele si atitudinile persoanei in cauza. Este de asemenea necesara observarea concordantei dintre semnalele non-verbale si cele verbale.

Falsificarea gesturilor – se pare ca nu este posibila. Ea poate fi facuta cel mult pentru o scurta perioada de timp, caci in cele din urma trupul se va destinde si va emite acele semnale care sunt independente de actiunile constiente.

Gesturile mainii

Unul din cele mai putin observate, dar, totodata si cele mai eficiente semnale non-verbale este descris de palma omului. Utilizarea corecta a palmei il poate investi pe om cu un anumit grad de autoritate si cu capacitatea de a-i dirija pe altii prin gesturi.

Exista trei gesturi de indrumare a palmei:

• palma indreptata in sus,
• palma indreptata in jos
• palma stransa în pumn, cu degetul aratator intins.

Palma intoarsa in sus este utilizata ca un gest de supunere, neamenintator, evocand gestul cersetorului de pe strada. Cel rugat sa schimbe locul cutiei nu va simti nici o presiune in cerere, iar in cadrul relatiei normale de superior/subordonat nu se va simti amenintat.

Palma intoarsa in jos asigura autoritate imediata. Cel caruia ii adresam rugamintea are impresia ca a primit un ordin, iar in functie de relatiile pe care le are cu noi pot aparea la el sentimente contradictorii. De exemplu, daca persoana solicitata este de acelasi rang cu noi, eapoate refuza cererea. Daca este vorba de un subaltern, gestul este corespunzator, intrucat avem autoritatea de a-l utiliza.

In cazulpalmei inchise, degetul aratator intins devine o bata simbolica cu care vorbitorul il ameninta pe ascultator pentru a-l supune.

Degetul aratator intins este unul din cele mai iritante gesturi ce pot fi utilizate in timpul conversatiei, mai ales daca vorbitorul, concomitent, bate si ritmul cuvintelor sale.

Strangerea de mana

Strangerea de mana este o relicva din epoca in care omul vietuia in pesteri. De cate ori acei oameni se intalneau, inaltau bratele in aer cu palmele deschise pentru a arata ca nu au arme la ei. De-a lungul timpului acest gest al palmei ridicate s-a modificat, aparand gesturi cu palma pusa pe inima si multe alte variante. Forma moderna a acestui stravechi ritual de salut este intinderea mainii si strangerea palmelor atat la intalnire cat si la despartire.

Cu prilejul intalnirii si strangerii de mana poate fi transmisa una din cele trei atitudini de baza:

• dominarea
• supunerea
• egalitatea

Alte semnificaţii ale gesturilor

• bratele deschise denota sinceritate, acceptare; mina la gura – surpriza; acoperirea gurii cu mana – ascunderea a ceva, nervozitate;
• strangerea pumnilor – denota ostilitate, manie sau solidaritate, stres;
• mainile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau incercare de autocontrol;
• utilizarea gesticulatiei excesive este considerata nepoliticoasa in multe tari;
• modul in care americanii isi incruciseaza picioarele (relaxat, miscari largi, fara nici o retinere) difera de cel al europenilor (controlat, atent la pozitia finala); cel al barbatilor difera de cel al femeilor;
• bataitul picioarelor denota plictiseala, nerabdare sau stres.

Poziţia capului este foarte sugestiva. Capul se poate afla

in diverse poziţii: ridicat sau coborît, inclinat la stînga sau la dreapta, ridicat oblic la stanga sau la dreapta.

1. Capul impins inainte ne induce cu gandul ca la un semn de amenintare.

2. Capul plecat inseamna supunere iar capul aplecat oblic inseamna perfidie (rautate, viclenie).
3. Cel care inalta capul, isi descopera gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, ca are sentimentul propriei valori.
4. Ridicarea batoşa a capului înseamna aroganta.
5. Capul lăsat destins pe spate este un semn de autopredare sau o senzaţie trezita de amintiri sau ascultarea muzicii preferate, deconectare de ce îi inconjoara.
6. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointe, ascultare in opozitie cu înclinarea la stanga care denota scepticism, critica, indoiala.

• miscari laterale – sunt vizibile in special la darea mainii; daca managerul isi misca bratele in laturi, in miscare circulara si are tendinta de a efectua miscari predominant pe lateral, este un bun comunicator;
• miscari fata-spate – managerul care face acest fel de miscari isi extinde mainile direct in fata cand da mana, iar cand vorbeste se inclina in fata; acest fel de miscare caracterizeaza pe omul de actiune;
• miscari verticale – in timp ce da mana, managerul se va desfasura pe verticala, iar la asezarea pe scaun se va aduna si va tine bratele in jos; acest individ are putere de convingere si este util in organizatiile cu moral scazut. [8]

Hort Ruckle ne propune cele mai simple si mai frecvente exemple care ilustrează convingator faptul ca informatiile contradictorii ajunse la una si aceeasi persoana, în cadrul unei comunicatii de natura digitala (cuvinte) si analoga (limbajul corpului), pot conduce la conflicte relationale majore.[8]

Exemplu de „citire neverbală” a mesajului digital (verbal). Mesajul verbal este – Dar ce bine că veniti !

Mesajul verbal	Asociat cu limbajul nonverbal	Citirea acestuia
Dar ce bine că veniti !	Persoana evită privirea directă	Conţinut contradictoriu
	Persoana ridică mâinele într-o manieră defensivă	Mai bine nu ati veni!
	Persoana întoarce privirea către dreaptă şi atinge cu mâna ceafa	Zăpăceală, nu ştie cum să refuze politicos

3. Aspectul general (Prezenta personală)

Prezenta personala comunica prin intermediul formei corpului, a imbracamintii, a mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare. Prin ceea ce ne comunica, bazat pe anumite atitudini sau idei preconcepute pe care le avem, forma corpului (ectomorf, endomorf si mezomorf) constituie un element important ce trebuie constientizat in evluarile in cadrul interviurilor.

O persoana care arata bine este asociata automat cu o persoana care are succes social. Imbracamintea oglindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a eului si, in acest context, comunica informatii despre acesta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din jur. Imbracamintea se poate folosi si pentru a crea un rol sau poate marca statutul social real sau pretins. Pentru situatii de afaceri este apreciata imbracamintea simpla, eleganta si de calitate.

4. Comunicarea tactilă

Se manifesta prin frecventa atingerii, prin modul de a da mana, modul de imbratisare, de luare de brat, batutul pe umar etc. Este cunoscut ce comunica aceste tipuri de atingeri pentru romani, dar in diferite culturi ele pot comunica lucruri diferite. Unii oameni evita orice atingere. Forta si tipul de atingere depinde in mare masura de varsta, statut, relatie si cultura.

In negocieri, popoare diferite pot intra in conflict datorita neintelegerii aspectelor legate de zonele intime din tarile de unde provin: americanii si europenii au zona intima cuprinsa intre 64 cm – 1,22 m, japonezii de 25 cm nordicii, danezii de 20 cm, iar romanii de 30 cm.

Zona personala (46 cm -1.22 m). Aceasta este distanta pe care o pastram fata de altii la intalniri oficiale ceremonii sociale si intalniri prietenesti.

Zona sociala (1.22 m – 3.60 m). Este distanta pe care o pastram fata de necunoscuti, fata de noul angajat si fata de cei pe care nu ii cunoastem prea bine.

Zona publica (peste 3.60 m). Aceasta este distanta corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni. Cu cat avem relatii mai apropiate cu altii, cu atat mai mult ni se permite sa patrundem in interiorul zonelor lor. Un nou angajat, de exemplu, va simti la inceput o raceala din partea celorlalti, desi acestia nu fac decat sa-l mentina la distanta zonei sociale pana il vor cunoaste mai bine. Dupa ce va fi mai bine cunoscut, distanta teritoriala fata de el va scadea, pana cand, in cele din urma i se va permite accesul in zonele lor personale.[2, 5,7]