Având în vedere că în limbajul cotidian semnificaţia conceptului de „instituţie” a deviat puternic de la înţelesul său originar, se impune o delimitare conceptuală clară între noţiunea de „instituţie” şi „organizaţie”.
La utilizarea cotidiană, termenul de „instituţie” este folosit frecvent ca sinonim al conceptului de „organizaţie, fie ea economică, politică etc.
În realitate diferenţa este similară celei care operează într-un joc între reguli şi jucători.
Instituţiei i se oferă semnificaţiile cele mai diferite în vorbirea curentă şi în literatura de specialitate, aferentă diferitelor ştiinţe socio-umane.
În sens restrâns, instituţia reprezintă un organ sau o organizaţie care desfăşoară, cu precădere, activităţi cu caracter administrativ sau social-cultural (exemplu: organele puterii de stat, legislative, executive, ale puterii judecătoreşti, instituţii de învăţământ, sanitare, culturale, etc.).
În sens intermediar, o instituţie este, în fapt, codificarea juridică a unor cutume şi tradiţii, care, la rândul lor, sunt produse ale istoriei (Dicţionar de Economie, Ed a II-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, p.236).
În sens larg, instituţia se prezintă ca un ansamblu de norme, reguli, principii, mentalităţi, tradiţii, obiceiuri şi valori care guvernează comportamentul uman (unele moştenite, intrate în mentalul social, altele impuse prin reglementări şi supravegheate de autoritatea publică, societatea civilă şi alte organisme) privite în interdependenţa lor cu organizaţiile corespunzătoare (stat, partide politice, organizaţii de cultură, învăţământ, religioase, sanitare etc.).
Evaluarea calităţii instituţiilor are în vedere câteva criterii:
- Universalitatea => reflectă caracterul general şi abstract al unei reguli sociale
- Reducerea costurilor interacţiunilor umane prin creşterea predictibilităţii comportamentului oamenilor
- Calitatea aranjamentelor instituţionale – reguli juste, stabile,
Concluzie: necesitatea distincţiei conceptuale între instituţii şi organizaţii presupune recunoaşterea faptului că organizaţiile reprezintă forme de combinare a unor acţiuni şi de restructurare a ierarhiilor de preferinţă între acţiunile care pot fi efectuate la un moment dat.
De subliniat este importanţa mutualităţii între acţiunile organizaţiilor şi evoluţia instituţiilor. Aceasta permite unificarea abordării instituţiilor ca reguli de comportament, ceea ce înseamnă că strategiile organizaţiilor manifestă influenţă asupra regulilor jocului.
