Managementul imoral este un stil de conducere a afacerilor care nu numai că este lipsit de cele mai elementare principii sau precepte etice, dar care implică şi o opoziţie hotărâtă şi activă împotriva a tot ceea ce este etic. Administraţia imorală contravine, în mod deschis, tuturor principiilor etice. Această abordare susţine faptul că obiectivele managerului aflat la conducerea unei companii sunt pur egoiste (dacă acesta nu urmăreşte decât obţinerea de profituri proprii) sau se bazează exclusiv pe rentabilitatea şi succesul organizaţional (dacă individul acţionează strict ca un agent sau ca un reprezentant al angajatorului său). Datorită faptului că managerul se opune activ la toate aspectele considerate drept etice, rezultă că el este capabil să distingă între acţiunile bune şi cele rele şi, cu toate acestea, alege să acţioneze în mod incorect sau imoral.
Managerul imoral consideră că legea sau preceptele legale constituie impedimente pe care trebuie să le depăşească pentru a-şi îndeplini scopurile propuse. Strategia practică a administraţiei imorale constă în utilizarea optimă a tuturor oportunităţilor pentru a obţine, cu orice preţ, beneficii organizaţionale sau personale.
|
141 Robert E. Frederick – pag. 172 – 176; Archie B. Carroll, In Search of the Moral Manager, citat în Henry W. Lane, Joseph J. DiStefano, Martha L. Maznevski, International Management Behavior: Text, Readings and Cases, 4th Edition, Blackwell Publishing, UK, 2000, pag. 455 – 467. |
Exemplu de management imoral: Exemplele de management imoral sunt uşor de identificat deoarece implică, adesea, acte ilegale sau fraude. Frigitemp Corporation, fabricant de lăzi frigorifice, a oferit un exemplu de administraţie imorală la cele mai înalte nivele de ierarhie corporaţională. În timpul litigiilor, proceselor penale şi cercetărilor federale, cei mai înalţi funcţionari ai companiei, inclusiv preşedintele executiv şi cel al consiliului de administraţie, au recunoscut faptul că au câştigat milioane de dolari din mitele primite în activităţile de afaceri. Aceşti funcţionari au recunoscut faptul că au acceptat mite de la furnizori, au delapidat fonduri ale companiei, au exagerat calităţile şi beneficiile aduse de produsele lor şi au oferit prostituate clienţilor mai importanţi. Unul dintre funcţionarii companiei a mărturisit faptul că tocmai cupiditatea de care a dat dovadă l-a dus la pierzanie. Registrele companiei indicau faptul că executivii de la Frigitemp au permis înflorirea unei culturi corporaţionale bazate pe viclenie şi tertipuri. După câtva timp, compania a fost nevoită să se declare în faliment, datorită proastei conduceri a managerilor de la nivele superioare.
