În raport direct cu funcţiile firmei, managementul firmei este influentat de o serie de factori generaţi de:
- restructurarea sectorului de stat, la nivel central şi local, trecerea de la organizarea piramidală specifică statului centralizat la construcţia unor entităţi economice autonome, competitive şi concurenţiale;
- adaptarea la condiţiile complexe ale economiei de piaţă;
- capacitatea de a se organiza ca entitate economică eficientă în competiţia cu alte firme.
- capacitatea de contracarare a efectelor unor factori de incertitudine şi risc ( inflaţie, depreciere monetară, fiscalitate fluctuantă şi nepredictibilă, etc.).
- optimizarea stocurilor, pentru reducerea imobilizarilor de fonduri;
- punerea in valoare a performanţei umane ca măsură a performanţei managerilor;
- modul de abordare al cercetarii stintifice;
- modul de alocare si de cheltuire a timpului, în sensul că timpul nu este al producatorului, ci al clientului şi al băncilor;
- construcţia sistemului informational ca element cheie al succesului de piaţă;
- globalizarea pieţei mondiale şi a economiei mondiale cunoscîndu-se tendinţa marilor firme să devină „ stat, cu o piaţă globală”;
Firma se legitimează, în raport cu valoarea nou adăugată, cu brandul de piaţă, cu modul de motivare a resursei umane şi cu modul în care se achită de obligaţii faţă de terţi ( furnizori, buget, etc.). Aceste elemente de legitimare se înscriu în obiectivele prioritare ale firmei, în cerinţe de îndeplinit cuantificate în indicatori de performanţă ca: productivitatea muncii, volumul investitiilor, gradul de reprezentare pe diferite pieţe, nivelul de inovare al producţiei la nivel macro sau microeconomic, succesul in concurenţă şi ritmul de identificare şi eliminare a punctelor slabe din firmă.
Succesul managementului firmei este dat de abilitatea utilizării unor pîrghii şi mijloace adecvate de stimulare a personalului. Diverse studii au stabilit că, factorii care stimulează resursa umană, în ordinea importanţei lor, sunt următorii:
- atribuirea de responsabilitate, reprezintă 24% din economia generala a mijloacelor de stimulare;
- delegarea de autoritate 16%;
- salariul 15%;
- stimularea salariatului pentru a-si forma o cariera 14,7%;
- ambitia 8,8%;
- crearea posibilitatii ca salariatul sa-si formeze un renume 6,7%;
- gradul de siguranta pe care il garanteaza firma;
- politica organizaţională a firmei 3,6%;
- premierea 2%;
- orarul de lucru raportat la interesele salariatilor;
- factori geografici.
Funcţiile managementului financiar-fiscal al firmei
Managementul financiar-fiscal al firmei vizează utilizarea eficientă a resurselor financiare de care dispune o firmă şi îndeplinirea funcţiilor sale generale, cu particularităţi şi intercondiţionări specifice date de domeniul în care acesta este practicat.
Aceste funcţii sunt:
– functia de previziune;
– functia de organizare;
– functia de coordonare;
– functia de antrenare;
– functia de evaluare sI control.
Funcţia de previziune este esenţială pentru firmă şi îi asigură succesul în fundamentarea şi finanţarea unor politici de dezvoltare ale firmei în viitor. În funcţie de orizontul de timp abordat, previziunile se fac pe termen scurt (programe), pe termen mediu (planuri) şi pe termen lung (prognoze)
Funcţia de organizare, urmăreşte creerea unui cadru eficient, de tip organigramă, de aşezare a elementelor structurale şi funcţionale ale firmei care urmează a fi finanţate. Elementele de tip structural, organizează firma în entităţi de tip: concern, consorţiu, grup, societăţi naţionale sau multinaţionale, filiale, fabrici, secţii, departamente, servicii, compartimente, puncte de lucru, etc..
Elementele funcţionale asigură organizarea firmei pe funcţii executive, care pot fi: de tip ierarhic, de tip functional, de tip mixt sau de tip stat major.
În cazul organizării de tip ierarhic, puterea de decizie aparţine adunării generale a acţionarilor, consiliului de administratie, directorilor executivi, şefilor de servicii, etc. Avantajul acestui mod de organizare este dat de faptul că asigură ordine şi coerenţă în procesul decizional. Dezavantajul poate fi durata mai lungă de aplicare a deciziei. Organizarea de tip functional asigură funcţionarea firmei prin adunarea generală, consiliul de administratie, directori şi servicii pe activităţi profesionale. Dezavantajul acestui mod de organizare apare dacă se suprapun anumite responsabilitati.
Modul de organizare de tip stat major, este rigid şi presupune stabilirea unui loc de unde se decide, iar comanda, în sens pozitiv, o dă numai cel care are rolul de stat major.
Funcţia de coordonare reclamă unirea eforturilor tuturor celor implicaţi în firmă, pe direcţiile prestabilite şi asumate, pe obiective clare de realizat, cuantificarea resurselor incorporate in programe. Specialiştii susţin că prin coordonarea rationala a eforturilor se poate realiza o crestere a productiei cu peste 20%. Coordonarea se bazează pe comunicare, care inseamna informatie iar informatia oportună asigură forţă.
Funcţia de antrenare asigură succesul sistemului decizional al firmei, respectiv aplicarea variantei de urmat din diferite alternative posibile de către toţi factorii umani implicaţi de pe toate nivelurile funcţionale.
Evaluarea si controlul este functia care evaluează gradul de îndeplinire a celorlalte functii la nivelul firmei. Ea asigură fit-back-ul managementului practicat. Un control eficient nu trebuie sa perburbe activitatea, ci trebuie sa aiba un pronuntat caracter prospectiv, preventiv şi corectiv.
