În general, sunt cunoscute trei abordări pentru managementul transcultural:
- Abordarea universală – care afirmă că sunt puţine diferenţe printre manageri aparţinând unor culturi diferite şi că teoriile şi practicile de management se pot transforma uşor de la o cultura organizaţională la alta.
Această şcoală accentuează mai mult asemănările dintre culturi diferite decât
diferenţele.
- Abordarea economică – care în contrast cu cea prezentată anterior accentuează faptul că asemănările şi diferenţele economice dintre noţiuni şi/sau grupuri de noţiuni ar putea să determine sarcinile managerului.
- Abordarea culturală se concentrează pe studierea modului în care diferenţele atitudinale şi comportamentale determină sarcinile managerului.
Aceleaşi abordări contribuie la înţelegerea procesului de management din punct de vedere al culturii.
Business-ul internaţional a preferat în mod tradiţional să folosească, cu prioritate, aproape exclusiv, date uşor cuantificabile (de exemplu: diferenţieri în monedă, taxe, legislaţie) şi mai puţin date mai abstracte sau sensibile.
Până în anii 1970 în general, toate raporturile conferinţelor internaţionale arată că firmele multinaţionale nu culeg aproape nici o informaţie despre ţările gazde.
