Mecanismul fiscal asigură desfăşurarea corespunzătoare a procesului fiscal. El este constituit dintr-un ansamblu de metode şi tehnici la care instituţiile abilitate ale statului recurg pentru realizarea veniturilor bugetare la nivelul estimat şi la termenele stabilite. Cu cât aceste metode şi tehnici sunt mai simple şi mai clare pentru plătitorii de impozite şi taxe, cu atât perceperea este mai uşor de realizat, iar managmentul fiscal practicat atinge un nivel ridicat de performanţă.
Mecanismul fiscal permite corelarea relaţiilor fiscale între plătitori şi stat, bazându-se pe dreptul fiscal şi principiile de impozitare utilizate. El se raportează la sistemul fiscal construit în concordanţă cu structura social-politică a societăţii, tipul statului şi obiectivele macroeconomice ale acestuia. Un mecanism fiscal funcţional contribuie la stabilirea unui echilibru între interesele statului şi interesele agenţilor economici. Mecanismul fiscal eficient, presupune ca, în procesul administrării impozitelor şi taxelor, atât la nivelul contribuabililor cât şi la nivelul instituţiilor fiscale, să existe întocmite evidenţe fiscale nominale a obligaţiilor fiscale şi a plăţilor efectuate, care să ofere condiţii de centralizare la zi pentru a preîntîmpina operativ dezechilibrele dintre veniturile încasate şi necesarul de finanţare a cheltuielilor bugetare. Aplicarea şi respectarea tuturor etapelor din angrenajul unui mecanism fiscal, trebuie să permită, ca fiecare manager fiscal să cunoască, la zi, situaţia gestiunii impozitelor şi taxelor datorate de contribuabili.
Elementele de bază ale mecanismului fiscal sunt:
- Planificarea fiscală;
- Reglementările de ordin fiscal;
- Modul de dministrare a veniturilor fiscale;
Planificarea fiscală conferă calitate mecanismului fiscal, asigură un grad ridicat de predictibilitate politicilor fiscale şi în acelaşi timp oferă baza de fundamentare a procesului bugetar în faza de elaborare a bugetelor.
Cerinţele planificării şi elaborării prognozelor fiscale vizează cuantificarea parametrilor calitativi şi cantitativi ai bugetului general consolidat pentru perioada următoare. Aceste cerinţe necesită a fi realizate pentru anul bugetar curent şi pe termen mediu (planificarea fiscală) şi pentru o perioadă mai îndelungată de timp (prognoza fiscală).
În elaborarea construcţiilor bugetare curente, estimarea prelevărilor fiscale se realizează recurgînd la instrumente specifice oferite de instituţii specializate[1] prin documente specifice[2]. Aceleaşi surse şi documente se utilizează şipentru construcţia prognozelor fiscale, completate cu rezultatele cercetărilor ştiinţifice, datele dărilor de seamă sintetice şi analitice, rezultate în procesul execuţiei bugetare la capitolul de venituri ca urmare a încasării obligaţiilor fiscale curente şi din arierate.
Elaborarea prognozelor fiscale presupune , evaluarea (estimarea ) veniturilor fiscale care se vor realiza în perioada de bugetare a cheltuielilor publice, luând în considerare ritmul creşterii economice, respectiv evoluţia indicatorilor macroeconomici precum şi estimarea nivelului deficitului bugetar,
Elemente de analiză sunt date de evoluţia nivelului inflaţiei , a ratei şomajului, a salariului mediu dar şi a altor indicatori de piaţă.
Pentru elaborarea prognozelor şi a planificării fiscale este necesară urmărirea unor premise de ordin:
– Conceptual, generate de interesul statului în general al managementului resurselor financiare publice şi de managementul fiscal de vîrf, în special, chemat să realizeze planificarea fiscală pe baza unor obiective bine determinate.
În acest context trebuie spus că, considerarea ca desuetă a dezvoltării planificate a economiei în primul deceniu după anul1989, în România, a adus prejudicii majore în toate domeniile vieţii economico-sociale.
– Organizaţional, de tip instituţional, date de înfiinţarea unor instituţii cu atribuţii care să furnizeze date în scopul dezvoltări planificării fiscale ca atitudine curentă cu efecte benefice de perspectivă. Modelul de planificare practicat de Uniunea Europeană este cel mai grăitor exemplu pentru a dovedi avantajele planificarii la nivel european, naţional, regional sau local.
– Informaţional, care presupun asigurarea logisticii şi a tehnologiilor necesare pentru colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiei fiscale la timp.
Un rol important în asigurarea coerenţei şi eficienţei mecanismului fiscal îl joacă procedurile de evidenţă, urmărire şi control aplicate. Procedurile de control fiscal trebuie să stabilească metodologii de control unitare şi clare pentru fiecare impozit sau taxă, să respecte etica fiscală, „parteneriatul” între contribuabil şi controlorul fiscal.
[1] Comisia Naţională de Prognoză, Institutul Naţional de Statistică, etc.
[2] Scrisoarea-cadru privind contextul macroeconomic, metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul următor şi estimări pentru următorii trei ani şi limita sumelor din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale elaborată de Ministerul Finanţelor Publice.
