Unul dintre miturile cele mai periculoase din lumea oamenilor de afaceri este inspirat de conceptele darviniste privind „supravieţuirea celor mai bine adaptaţi” într-o adevărată „junglă”. O astfel de viziune implică ideea că afacerile înseamnă competiţie acerbă şi nu întotdeauna corectă, în care concurenţii se devorează unul pe celălalt (engleză „dog-eat-dog”), fiecare bizuindu-se numai pe propriile forţe (engleză „every man for himself“) Am spus în capitolul precedent că afacerile sunt într-adevăr competitive, dar aceasta nu înseamnă câtuşi de puţin că trebuie numai decât să fie şi canibale sau că fiecare trebuie să facă orice îi stă în puteri pentru a supravieţui. Metaforele animalice abundă în mediul de afaceri. Un şef amabil este un „ursuleţ” (teddy-bear) pe când un negociator redutabil este un „tigru”. Salariaţii, managerii şi concurenţii sunt descrişi ca „maimuţe, vulpi, şobolani” şi alte specii de rozătoare, insecte sau arahnide. La rândul lor, corporaţiile sunt privite ca nişte ape periculoase, pline de rechini sau de peşti pirranha ori ca nişte cuiburi de năpârci.
Pe lângă faptul că reflectă o înţelegere eronată a biologiei (nedreaptă faţă de animale), metafora junglei denaturează total natura afacerilor, care sunt posibile numai în societăţi evoluate şi civilizate. Competiţia economică are loc nu într-o junglă, ci într-un cadru social bine organizat. „Spre deosebire de viaţa din jungla mitologică, viaţa în mediul de afaceri este, în mod fundamental, cooperativă.
Competiţia este posibilă numai în limitele unor preocupări mutual împărtăşite. De fapt, conform teoriei evoluţioniste, cooperarea este întotdeauna cea mai bună strategie, chiar şi în natură. […] Contrar metaforei «fiecare pentru sine», afacerile implică aproape întotdeauna largi grupuri de oameni care cooperează şi au încredere unii în ceilalţi, din care fac parte reţele de furnizori, prestatori de servicii, consumatori şi investitori” (Solomon, 1999, p. 13). În concluzie, pe lângă faptul că vieţuitoarele din natură nu sunt câtuşi de puţin atât de „roşii în colţi şi gheare”1 pe cât se crede îndeobşte, afacerile nu au nimic în comun cu lupta biologică pentru supravieţuire şi reproducere, ci sunt un produs al evoluţiei societăţii umane, dezvoltându-se pe scară largă numai într-un cadru social guvernat de reguli stricte.
