Mediul extern al organizaţiei

Cercetătorii primelor şcoli de teorie a conducerii au atribuit puţină im­portanţă factorilor externi ai organizaţiei, ceea ce se consideră un mare ne­ajuns al oricărei abordări, deoarece organizaţiile trebuie să se acomodeze la schimbările mediului extern şi să opereze schimbările respective în mediul intern. Aceste schimbări pot fi ilustrate prin modelul următor:

Importanţa mediului extern. După cum se vede din modelul prezen­tat, mediul extern are o influenţă importantă asupra organizaţiei. Chiar dacă schimbările externe sînt nesemnificative, conducătorii sînt nevoiţi să ţină cont de ele, pentru că organizaţia ca sistem deschis depinde de mediul extern în ceea ce priveşte asigurarea cu resurse, energie, cadre şi chiar consumatori. Deoarece supravieţuirea organizaţiei depinde de conducător, managerul este dator să poată depista factorii externi ce ar influenţa asupra organizaţiei şi să propună metode de a reacţiona la acţiunea externă.

Prima problemă cu care se confruntă conducătorii este de a determina care factori anume influenţează asupra organizaţiei şi determină succesul ei, deoarece este imposibil de a ţine cont de toţi factorii. Din acest considerent factorii externi se clasifică în două grupe:

1. Mediul de acţiune directă.
2. Mediul de acţiune indirectă.

După Elbing, mediul de acţiune directă include factorii care influenţează nemijlocit activitatea organizaţiei. Aceştia sînt: furnizorii, resursele de mun­că, legile, organizaţiile de reglementare statală, consumatorii şi concurenţii.

Prin mediu de acţiune indirectă se subînţeleg factorii care pot să nu ac­ţioneze direct asupra organizaţiei, dar totuşi să aibă o oarecare influenţă. Este vorba de următorii factori: starea economiei, progresul tehnico-ştiinţific, mo­dificările socioculturale şi cele politice, influenţa intereselor de grup, eveni­mentele din alte ţări etc. (vezifigura 4.2.)

Înainte de a da o lămurire mai amănunţită factorilor de acţiune directă şi acţiune indirectă, vom vorbi pe scurt despre caracteristicile generale ale mediului extern.

Interconexiunea factorilor mediului extern este forţa cu care modi­ficarea unui factor influenţează alţi factori. Conform opiniei cercetătorilor F. Emery şi E. Trist, interconexiunea factorilor mediului extern ar fi trebuit să modifice mediul intern al organizaţiilor ce activează în prezent într-un mediu ce se schimbă rapid. Conducătorii nu mai pot privi izolat factorii ex­terni. Ei trebuie să înţeleagă că aceşti factori interacţionează şi se modifică în permanenţă.

Complexitatea mediului extern presupune numărul de factori la care organizaţia este obligată să reacţioneze. Dacă asupra ei exercită presiune ho- tărîrile de stat, reînnoirea frecventă a contractelor cu sindicatele, o mulţime de concurenţi şi schimbările tehnologice rapide, se poate spune că această organizaţie se află într-un mediu mult mai complicat decît, să zicem, organi­zaţia preocupată de activitatea cîtorva furnizori, cîtorva concurenţi, în lipsa sindicatelor şi cu o modificare lentă a tehnologiei.

Mobilitatea mediului extern este viteza cu care au loc schimbările din jurul organizaţiei. S-a constatat că viteza de modificare a tehnologiei şi a pa­rametrilor luptei concurenţiale în industria farmaceutică, chimică şi cea elec­tronică este mai mare decît în industria constructoare de maşini. Totodată, mobilitatea mediului extern poate fi mai mare pentru unele subdiviziuni ale aceleiaşi întreprinderi şi mai mică pentru altele.

Incertitudinea mediului extern este funcţia cantităţii de informaţie de care dispune organizaţia în privinţa unui anumit factor, precum şi funcţia în­crederii în această informaţie. Dacă dispunem de puţină informaţie sau nu sîntem convinşi de veridicitatea ei, atunci mediul devine mai nedefinit, mai nesigur decît în situaţia cînd dispunem de o informaţie adecvată şi sigură. Cu cît mai incert este mediul extern, cu atît este mai greu de adoptat o hotărîre eficientă.

A. Mediul acţiunii directe 5

 

Fig. 4.3. Mediul extern al organizaţiei: acţiunea directă

Furnizorii. Din punctul de vedere al abordării sistemice, organizaţia este mecanismul de transformare a materiei prime (intrări) în produse finite (ie­şiri). Cele intrate în organizaţie sînt materialele, utilajul, energia, capitalul şi forţa de muncă. Dependenţa dintre organizaţie şi reţeaua de furnizori care asigură intrarea resurselor enumerate este unul din cele mai reuşite exemple de influenţă directă a mediului asupra organizaţiei.

Materialele. Unele organizaţii necesită o îndestulare permanentă cu ma­teriale, de exemplu, companiile constructoare de maşini, firmele de distribui­re a mărfii, magazinele de comerţ cu amănuntul. Nu este greu să ne închipuim ce s-ar întîmpla dacă la uzina constructoare de maşini ar lipsi un oarecare detaliu.

Capitalul. Furnizorii de capital sînt: băncile, programele întreprinderilor care acordă împrumuturi, acţionarii şi persoanele private care acceptă cambia întreprinderii sau cumpără obligaţiile ei. De obicei, cu cît lucrurile merg mai bine în companie, cu atît ea are posibilităţi mai mari să negocieze cu furnizo­rii pentru a primi volumul necesar de bani în condiţii avantajoase.

Resursele de muncă. Asigurarea adecvată cu forţă de muncă califica­tă este necesară pentru realizarea sarcinilor legate de atingerea scopurilor stabilite, adică pentru eficacitatea organizaţiei propriu-zise. Fără oameni capabili să folosească eficient tehnologia complicată, capitalul şi materia­lele, toate cele enumerate ar avea puţin folos. Dezvoltarea unor ramuri este astăzi stopată de insuficienţa de anumiţi specialişti. Ca exemplu poate servi orice sector al industriei de computere, care necesită tehnicieni şi progra­matori înalt calificaţi.

Una din problemele de bază ale organizaţiei contemporane este atragerea şi susţinerea managerilor talentaţi, ceea ce ar avea drept consecinţă o condu­cere adecvată, adică realizarea sarcinilor şi atingerea scopurilor propuse.

Legislaţia. Într-o economie preponderent privată, cum ar fi, spre exem­plu, cea americană, interacţiunea dintre cumpărătorii şi vînzătorii fiecărui produs brut şi fiecărui produs finit este supusă unor restricţii juridice. Fiecare organizaţie are statutul său juridic, în care se menţionează cum îşi poate ea desfăşura activitatea şi ce impozite trebuie să plătească. Numărul şi com­plexitatea legilor ce se referă nemijlocit la business au crescut foarte mult în secolul XX. Conducătorii organizaţiilor sînt nevoiţi să le respecte, în caz contrar sînt amendaţi sau chiar li se interzice practicarea businessului.

Organele de stat. Organizaţiile sînt obligate să respecte nu numai legile, ci şi cerinţele organelor reglementării de stat. Aceste organe asigură îndepli­nirea obligatorie a legilor, de asemenea, introduc cerinţe proprii, care uneori au forţă de lege.

Consumatorii. Mulţi acceptă opinia lui Peter Drucker, specialist în pro­bleme de conducere, care afirmă că scopul principal al businessului este de a crea consumatori, ceea ce înseamnă că însăşi supravieţuirea şi justificarea existenţei organizaţiei depinde de capacitatea ei de a găsi consumatorul rezul­tatului activităţii sale. Chiar şi guvernul are consumatorii săi – cetăţenii.

Concurenţii reprezintă un factor extern, influenţa căruia nu poate fi ne­gată. Conducătorii fiecărei organizaţii îţi dau bine seama că, dacă nu satisfac necesităţile consumatorilor la fel de eficient cum o fac concurenţii, atunci organizaţia îşi pierde clienţii. În multe cazuri nu atît consumatorii, cît con­curenţii determină care rezultate ale activităţii pot fi vîndute şi ce preţ poate fi cerut. Consumatorii nu sînt unicul obiect al concurenţei dintre organizaţii. Lupta se poate duce şi pentru resursele de muncă, resursele materiale, capital şi dreptul de a folosi inovaţii tehnice.

 

Fig. 4.4. Mediul extern al organizaţiei: acţiunea indirectă

Factorii mediului acţiunii indirecte, de obicei, nu influenţează operaţiu­nile organizaţiei atît de vădit ca factorii mediului acţiunii directe. Totuşi, con­ducătorii trebuie să ţină cont de aceşti factori.

Mediul de influenţă indirectă este, de regulă, mai complicat. Factorii lui de bază sînt: tehnologia, starea economiei, factorii socioculturali şi cei poli­tici, precum şi interconexiunea cu comunitatea locală.

Tehnologia este concomitent factor intern şi factor extern de mare im­portanţă. Inovaţiile tehnologice influenţează asupra eficienţei cu care pot fi fabricate şi vîndute produsele, asupra vitezei de ,,îmbătrînire” a produsului, asupra modului de colectare, păstrare şi de distribuţie a informaţiei, precum şi asupra faptului ce fel de servicii şi produse noi aşteaptă consumatorii de la organizaţie. Progresul tehnic a influenţat activitatea organizaţiilor prin com­putere, laser, microunde, roboţi, legătură prin sateliţi, energia atomică, fabri­carea produselor alimentare sintetice, ingineria genetică etc.

Starea economiei. Conducerea trebuie de asemenea să poată evalua influenţa schimbărilor din economie asupra organizaţiei. Starea economiei mondiale influenţează asupra costului tuturor resurselor şi asupra capacităţii consumatorilor de a cumpăra anumite produse şi servicii. Dacă, de exemplu, se prognozează inflaţia, conducerea poate să găsească de cuviinţă să mărească rezervele de resurse necesare. Ea poate, de asemenea, să hotărască să ia un credit, deoarece atunci cînd va fi obligată să-l ramburseze valoarea banilor va fi în scădere, ceea ce va acoperi parţial pierderile la achitarea ratei dobînzii.

Starea economiei poate influenţa puternic posibilitatea de a obţine ca­pital pentru necesităţile întreprinderii. Aceasta se datorează faptului că gu­
vernul deseori, pentru a atenua consecinţele înrăutăţirii situaţiei economice, reglementează impozitele şi mărimea ratei dobînzilor stabilită de banca de stat. Dacă această bancă măreşte rata dobînzii, băncile comerciale sînt nevoite să procedeze la fel. Drept consecinţă, este mai greu de obţinut credite şi costul lor pentru organizaţie este mai mare.

Este important de înţeles că o modificare concretă a stării economiei poa­te influenţa pozitiv asupra unor organizaţii şi negativ asupra altora.

Factorii socioculturali. Orice organizaţie funcţionează într-un mediu cultural, de aceea factori socioculturali ca obiectivele, valorile vitale şi tra­diţiile influenţează asupra organizaţiei. De exemplu, în businessul american darea de mită pentru obţinerea unui contract, răspîndirea de zvonuri despre concurenţi se consideră acţiuni amorale, pe cînd în alte ţări, cu un alt mediu sociocultural, o astfel de practică este acceptabilă. Un alt exemplu de influen­ţă socioculturală asupra practicii de afaceri este stereotipul tradiţional, potri­vit căruia femeile sînt incompetente în rol de conducători.

Factorii socioculturali influenţează, de asemenea, producţia şi serviciile oferite de o companie. Un bun exemplu este confecţionarea hainelor. Oame­nii sînt gata să plătească mai mult pentru un obiect pe care este inscripţionat numele unui renumit creator de modă, deoarece, după părerea lor, aceasta le conferă o autoritate în societate.

Factorii politici. Unele aspecte ale situaţiei politice – de exemplu, ati­tudinea administraţiei, a organelor legislative şi a justiţiei faţă de business

• au o importanţă deosebită pentru conducător. Strîns legate de tendinţele socioculturale, în societatea democratică aceste atitudini influenţează acţiuni ale guvernului cum ar fi impozitarea veniturilor companiei, cerinţe în raport cu practica de angajare la lucru a reprezentanţilor minorităţilor naţionale, sta­bilirea înlesnirilor la impozit, adoptarea legislaţiei pentru protecţia consuma­torului, controlul preţurilor şi salariilor etc.

O importanţă mare pentru companiile care au pieţe de desfacere în alte ţări o are factorul de stabilitate politică. O instabilitate politică poate duce la imposibilitatea de a desface marfa, ceea ce poate avea consecinţe nefaste asupra organizaţiei.

Relaţiile cu comunitatea locală. Pentru toate organizaţiile are o impor­tanţă primordială relaţia cu autorităţile locale, cu comunitatea ca un factor al influenţei indirecte. Aproape în fiecare localitate există legi şi obiective în raport cu businessul, care determină locul unde poate să-şi desfăşoare activi­tatea o organizaţie sau alta. Unele oraşe, de exemplu, depun eforturi pentru atragerea întreprinderilor, pe cînd altele se luptă pentru a nu permite întreprin­derilor să intre în oraş. De aceea, multe organizaţii se străduiesc să menţină relaţii bune cu populaţia şi autorităţile locale, de exemplu, finanţează şcolile, efectuează activităţi de binefacere etc.

Mediul internaţional

În timp ce factorii mediului extern influenţează într-un mod sau altul asupra tuturor organizaţiilor, mediul organizaţiilor care activează la nivel in­ternaţional se deosebeşte printr-o complexitate sporită, determinată de o tota­litate de factori ce caracterizează fiecare ţară. Economia, cultura, cantitatea şi calitatea resurselor materiale şi umane, legile, instituţiile de stat, stabilitatea politică, nivelul de dezvoltare tehnologică diferă de la un stat la altul. Con­ducătorii de întreprinderi trebuie să ţină cont de aceste diferenţe în activitatea de zi cu zi.

Dirijarea businessului internaţional se extinde asupra tuturor sferelor de activitate, care sînt legate de transferul de resurse, mărfuri, servicii şi for­ţă de muncă peste graniţele naţionale. Începînd cu anii ’60 ai secolului XX, sectorul businessului internaţional capătă o importanţă deosebită pentru orga­nizaţiile internaţionale. Investiţiile întreprinderilor americane peste hotare, de exemplu, au crescut substanţial în ultimii ani.

Variantele businessului internaţional. Întreprinderile pot pătrunde pe piaţa internaţională pe diferite căi:

Exportul este cea mai simplă cale de a pătrunde pe piaţa internaţională.

Licenţierea: întreprinderea poate vinde licenţa pentru fabricarea produc­ţiei sale unei companii străine sau statului. Întreprinderea oferă companiei străine sau statului dreptul de a folosi patentele sau tehnologia, secretele de producţie şi, de asemenea, îi acordă susţinere tehnologică şi administrativă.

întreprinderile mixte, în care două sau mai multe companii private din diferite ţări investesc resurse în unităţile industriale. Participanţii sînt par­teneri egali şi obţin venit în funcţie de cota-parte din pachetul de acţiuni al întreprinderii mixte.

Investiţii directe de capital. Disponibilitatea de a se racorda la busines- sul internaţional apare atunci cînd conducerea hotărăşte să exporte producţia firmei sale şi să păstreze controlul deplin asupra producţiei, marketingului, finanţelor etc.

Corporaţiile multinaţionale conduc întreprinderile din alte ţări. Mai bine de o sută din cele mai puternice corporaţii multinaţionale au filiale în mai mult de 30 de ţări ale lumi. Multe din ele activează în sectorul de prelucrare, fabricarea medicamentelor, producţia chimicalelor, electronică, industria pe­trolului etc.

Factorii mediului internaţional. Cei mai importanţi factori internaţionali sînt următorii: cultura, economia, legislaţia, reglementarea de stat şi situaţia politică.

Cultura reprezintă sistemul de valori, credinţe, obiceiuri împărtăşite de societate. Fiecare societate îşi are cultura sa, influenţa căreia se resimte în stilul vieţii cotidiene.

Cultura unor ţări poate fi caracterizată ca individualistă, materialistă şi orientată asupra preţuirii timpului. Această cultură nu atribuie mare impor­tanţă tradiţiei, ceremoniilor şi formalităţilor care în alte ţări sînt o caracteris­tică de bază a culturii. Diferenţa dintre culturi se exprimă în necorespunderea punctelor de vedere în privinţa puterii, importanţei muncii, rolului femeii în societate etc. Limba este unul din aspectele culturii, care poate prezenta anu­mite dificultăţi pentru organizaţia ce-şi desfăşoară activitatea peste hotare.

Economia. Firmele care activează în mediul internaţional trebuie să ana­lizeze condiţiile şi tendinţele economice şi să urmărească dezvoltarea eco­nomică a ţărilor în care activează. Următorii factori economici pot influenţa activitatea firmelor: nivelul salariilor, cheltuielile pentru transport, cursul va­lutar, inflaţia, nivelul impozitărilor etc.

Legile şi reglementarea statală. Firmele care activează pe piaţa interna­ţională sînt obligate să ţină cont de legile din ţările respective referitoare la stabilirea taxelor, patentele, relaţiile de muncă, standardele producţiei finite, stabilirea preţurilor etc.

Situaţia politică. Încordarea socială poate să influenţeze procesul de pro­ducere sau să limiteze desfacerea, dacă nemulţumirea este îndreptată împotri­va fabricii sau a produsului aflat în ţară străină. Acţiunile politice împotriva guvernului sau o schimbare bruscă a regimului politic înseamnă creşterea ris­cului pentru exportatorul sau investitorul străin. Aşadar, pentru a avea succes în mediul internaţional, conducătorul trebuie să înţeleagă şi să ţină cont de diferenţele culturale, economice, legislative şi politice.