La comunicarea interpersonală: Lămuriţi, clasificaţi, concretizaţi idea înainte de a o transmite subalternului; pentru a transmite o informaţie trebuie să aveţi o temă concretă, o dată oarecare.
1). Comunicarea subalternului despre cum vedeţi, înţelegeţi d-stă viitoarele schimbări în organizaţie.
2). Comunicarea informaţiei primite de la conducătorul d-stă.
3). Comunicarea conducătorului despre greşelile comise, cauzele lor.
4). Discutarea cu subalternul despre greutăţile lui la lucru.
5). Stimularea şi evidenţierea subalternilor.
6). Comunicarea subalternilor a ideii care necesită o soluţionare urgentă.
7). Discuţia cu subalternii despre perspectivele firmei.
8). Teme de cooperare cu conducătorii altor subdiviziuni.
9). Comunicarea subalternilor despre noul ţel, scop al firmei.
10). Comunicarea secretarului despre problemele primordiale.
11). Atenţie la cuvintele şi frazele folosite.
12). Controlul gesturilor, intonaţiei şi pozei, precum şi ţinutei în timpul convorbirii – încercaţi efectul oglinzii – cum vă vede şi vă percepe subalternul.
13). încercarea de a te analiza în locul subalternului, de-ai înţelege, de-ai percepe scopul, ţelul, nevoile, cerinţele etc.(nu înseamnă că sunteţi cu totul de acord cu ce vă comunică).
14). Instalaţi legătura inversă – daţi multe întrebări – să-şi spună părerea; cereţi să vă explice – ce doriţi de la ei, ce trebuie să îndeplinească – urmăriţi reacţia lor, mimica, gesturile, expresia feţei.
Politica uşilor deschise – puteţi indica o oră anumită când subalternii pot veni cu idei, propuneri etc.
Capacitatea (perfecţionarea ei) de a asculta (sfaturile lui C. Devis).
– Nu vorbiţi fără întrerupere. Opriţi-vă.
– Ajutaţi-l pe subaltern să se liniştească, să se simtă liber.
– Demonstraţi subalternului că sunteţi gata pentru a-l asculta, nu vorbiţi la telefon, nu citiţi documente etc.
– Lichidaţi, înlăturaţi influenţa unor factori care pot să-i irite pe interlocutor – nu bateţi cu degetul în masă, nu faceţi alte gesturi.
– Suferiţi, lăsaţi-vă cuprins de emoţii împreună cu interlocutorul, încercaţi să vă schimbaţi cu el cu rolurile.
– Aveţi răbdare, nu economisiţi timpul, nu-l întrerupeţi pe subaltern.
– Controlaţi-vă permanent emoţiile, caracterul (nu vă daţi arama pe faţă).
– Nu permiteţi să se înceapă o ceartă, o critică a subalternului.
– Daţi întrebări subalternului, evidenţiaţi importanţa celor spuse de el pentru dumneavoastră.
– Nu vorbiţi în continuu, tăceţi.
