Publicat în

Metode eficiente de prevenirea şi reducerea stresului

1. Metoda NEW START

Metode eficiente de reducerea stresului sunt relaxarea, pauzele adecvate, concediile, controlul stilului de viaţă, (reducerea consumului abuziv de alcool, tutun, cafea şi droguri). Abordările diferitelor elemente ale stresului (în special psihic) converg spre elaborarea unei multitudini de conduite antistres, adesea subsumate a acelor boli în a căror etiologie stresul psihic joacă un rol important (nevrozele, bolile psihosomatice, psihozele reactive). Unul dintre recentele programe (o grupare de conduite vizând multiplele cauze de producere sau furnizare a stresului psihic) este cel elaborat de Institutul de sănătate Weimar din California şi intitulat după o formula mnemotehnică ingenioasă (cu valoare şi de simbol) NEW  START. Iniţialele desemnează factorii adorabili de către subiecţii dornici să-şi controleze modul de viaţă într-o direcţie de pregătire a organismului capabil să permită o diminuare a stresurilor multiple zilnice.

Astfel iniţiale însemnă: N – nutrition (alimentaţia), E -exercise (efortul fizic pentru “limpezirea minţii”), W – water (consumul zilnic de apă mai mult de 2 litri), S – sun (soare, expunere judicioasă la lumina solară), T – temperance (cumpătarea, inclusiv reglarea perioadelor de muncă şi relaxare), A – air (aer curat), R -rest (odihna, repausul, inclusiv somnul şi relaxarea la sfârşit de săptămână şi T – trust (suportul social, încredere în cineva).

2. Politica de personal „family-friendly”

În domeniul suportului social, unele companii (de exemplu: Colgate Palmolive) distribuie broşuri „Munca şi viaţa de familie” care tratează probleme ale relaţiei serviciu-familie.

O formă majoră a suportului material o constituie creşele de zi ale companiilor. Multe firme aplică politici flexibile ce includ programe flexibile – politici de învoiri pentru familie care acordă timp liber îngrijirii sugarilor, copiilor bolnavi, a vârstnicilor dependenţi.

3. Programe de management a stresului

Unele organizaţii au programe concepute să-i ajute pe muncitorii sănătoşi fizic şi mental să prevină probleme datorate stresului şi să-i ajute „să se descurce” cu stresul legat de activitatea profesională.

Aceste programe sunt atât de natură profilactică, cât şi de natură terapeutică.

Tehnicile folosite în cadrul acestor programe sunt:

  • tehnici de relaxare;
  • controlul reacţiilor prin bio-feed-back;
  • instruire în managementul timpului;
  • formarea gândirii pozitive şi realiste în legătură cu sursele de stres.

4. Programe de fitness

Mulţi susţin că exerciţiile fizice, mişcarea pot reduce stresul şi contracara câteva din efectele fiziologice adverse. Din aceste motive unele organizaţii dispun de adevărate cluburi de fitness pentru angajaţii lor. Studiile au arătat că antrenamentele de fitness se asociază cu o dispoziţie mai bună, o părere mai bună despre sine, absenteism redus şi raportarea unor performanţe profesionale mai bune. Unele din aceste îmbunătăţiri îşi au probabil originea în reducerea stresului.

5. Bournout

5.1. Simptomatologia bournoutului

Termenul de bournout a fost introdus în literatura psihologică de Herbert J. Frendenberger în 1974 şi el a pus în evidenţă simptome ca: negativismul, cinismul, tendinţa de a fi inflexibili, de a discuta în termeni intelectuali, aparţinând jargonului de specialitate menţinând prin aceasta o neimplicare emoţională, comunicare deficitară, retragere şi izolare (Pines 1981).

Bournoutul este o stare fizică, mentală şi emoţională (profesiile predispuse bournout sunt cele care lucrează cu oamenii, asistentele medicale…).

Tabloul simptomatologic al bournoutului este controlat cu cele mai relevante componente: lipsă de vitalitate, o slăbiciune fizică accentuată, frecvente dureri de cap, tensiuni musculare în umeri şi gât, dureri de spate, greaţă, schimbări în greutate, oboseală cronică, frecvente schimbări în greutate datorate schimbărilor în alimentaţie, oboseala cronică este adesea asociată cu tulburări de somn – insomnii, coşmaruri, se dezvoltă o atitudine negativă faţă de sine, faţă de muncă şi viaţă în general, sunt raportate: insatisfacţie profesională, sentimente de inferioritate, o atitudine negativă faţă de alţii, ajungându-se până la dezumanizarea relaţiilor interpersonale, sentimente de disperare, de neajutorare.

Simptomele pot să difere în intensitate, durată şi frecvenţă. Declanşarea şi manifestarea lor depind de mediu şi pot ajunge să afecteze toate sferele vieţii individului.

Pentru a te ajuta să înţelegi şi să cunoşti mai bine simptomele bournoutului fă-ţi exerciţiul 1anexă.

Bournoutul poate fi testat prin Inventarul de Bournout Maslach realizat în 1981, care surprinde trei dimensiuni: depersonalizarea, realizarea personală, epuizarea emoţională.

Depersonalizarea se referă la tendinţa de a-i vedea pe ceilalţi ca lucruri, obiecte impersonale şi de asemenea tendinţa de a păstra distanţa faţă de ei (exemplu de item: „Nu-mi prea pasă ce se întâmplă cu unii colegi de muncă”, „Simt că-mi tratez colegii ca şi când ar fi nişte obiecte impersonale”).

Realitatea personală se referă la tendinţa de a se vedea pe sine neperformant, lipsit de valoare şi ca având influenţă negativă asupra colegilor, clienţilor (exemplu de itemi: „Am întreprins multe lucruri utile în acest serviciu”, „La serviciu tratez cu mult calm problemele emoţionale…” – dar atunci când răspunsul este negativ faptul că indivizii se văd pe ei înşişi funcţionând dincolo de limita confortabilului (exemplu de itemi: „Mă simt epuizat de munca mea”, „Mă simt frustrat de serviciul meu”).

Epuizarea emoţională se referă la ce înseamnă bournout?

  1. Plictiseală este normal să ai zile în care preferi plimbarea în parc, serviciului. Este patologic însă când te simţi plictisit marea majoritate a timpului.
  2. Aţi dori ca ziua să aibă 26 ore? Dacă da, aveţi grijă. Oamenii suprasolicitaţi suferă de oboseală şi stres ce pot duce eventual la bournout profesional.
  3. Subsolicitarea – surprinzător, este un factor important ce duce la bournout profesional chiar mai repede decât suprasolicitarea.
  4. Perceperea trecerii timpului. Vă surprindeţi privindu-vă ceasul de mai multe ori într-o oră? Vi se pare că timpul trece prea încet? Victimele bournout-ului profesional folosesc trecerea orelor pentru a-l ajuta să supravieţuiască zilei de lucru. Lor li se pare că timpul petrecut acasă trece mai repede, decât cel de la serviciu.
  5. Dificultăţi de concentrare. Când vă place ceea ce faceţi este uşor să abordaţi serviciul cu entuziasm şi vigoare. Dacă vă „zgâiţi” la o foaie de hârtie timp de câteva ore sau recitiţi la nesfârşit un paragraf, dacă vă simţiţi în mod constant epuizat şi somnoros în timpul zilei puteţi să vă consideraţi un potenţial candidat al bournout-ului profesional.
  6. Stima de sine scăzută. Conform eticii muncii americane poţi fi definit „ca cea ce faci”. Victimele bournout-ului profesional cad într-un cerc vicios al autodegradării. Deoarece lipseşte satisfacţia muncii, serviciul li se pare o pierdere de timp, apoi se simt nefolositori deoarece ei cred că sunt rataţi din punct de vedere al carierei.
  7. Scăderea stimei de sine duce la introvertirea persoanelor ce suferă de bournout profesional. Ele nu comunică cu colegii de serviciu datorită complexului de inferioritate. Privindu-şi colegii de muncă ce par a fi satisfăcuţi de serviciul lor îşi spun: „Aceşti oameni sunt O.K. Aşadar eu sunt de vină şi nu compania sau meseria”.
  8. Imposibilitatea de a face faţă obligaţiilor zilnice Dacă existenţa cotidiană ţi se pare o luptă probabil eşti într-un stadiu avansat de bournout profesional, faptul că indivizii se văd pe ei înşişi funcţionând dincolo de limita confortabilului. (Exemplu de itemi: „Mă simt frustrat de serviciul meu”)

 

5.2. Surse organizaţionale de coping

Surse

Exemple de factori

1. Mediul extern

Situaţia economică în special în industriile în declin sau aflate în proces de restructurare şi care implică schimbări rapide şi fundamentale;

Situaţii competitive în care organizaţia este implicată, de exemplu: poziţia nesigură pe piaţă;

Tehnologie nouă prin presiunea de achiziţionare de noi cunoştinţe şi abilităţi (adaptare rapidă la tehnologie nouă);

Schimbările politice pot afecta în special organizaţiile care sunt vulnerabile la influenţele politicii: unităţi industriale energetice, etc.;

2. Factori organizaţionali

Structura organizaţională prin consecinţele asupra diferitelor aspecte ale muncii: autonomie, sistemul de recompense, etc.,

Reţele de comunicare când acestea nu permit o comunicare eficientă între diferitele niveluri ierarhice, între compartimente, precum şi între membrii grupelor de muncă;

Cultura şi climatul organizaţional existenţa unui nivel scăzut al valorilor împărtăşite, precum şi o mare încredere în putere şi reguli, existenţa unei culturi a „constrângerii” manifestată printr-o participare scăzută, o mare tensiune în muncă, coeziune scăzută a grupului, un suport supervizoral scăzut şi lipsa orientării spre sarcină;

Stilul managerial în special când subordonaţilor le este dificil să se adapteze stilului managerilor sau când acesta are un stil rigid de conducere.

3. Caracteristici ale muncii

Condiţii fizice adverse;

Cerinţe intrinseci ale muncii (natura muncii) activităţii repetitive, monotone, prea simple sau prea complexe pentru individ;

Ambiguitatea, conflictul, incompatibilitatea de rol, supraîncărcarea şi substimularea;

Sistemul suportului social în cadrul organizaţiei inadecvat;

4. Situaţii externe organizaţiei

Probleme grave în viaţa de familie, incompatibilităţi, conflicte între rolurile din familie şi cale organizaţionale;

5. Factori personali

Percepţia rolului,

Capacitatea de adaptare la schimbare a individului indivizii cu capacitate mare la schimbare sunt mai puţin predispuşi la stres decât cei care sunt inflexibili;

Motivaţia persoanele cu o implicare mai mare în muncă vor găsi modalităţi de coping la situaţiile stresante, mai adecvate decât cei cu implicare scăzută;

Toleranţa la ambiguitate indivizii care pot tolera ambiguitatea (de exemplu, ambiguitatea sarcinii) sunt mai puţin predispuşi la stres.

5.3. Strategii organizaţionale de coping

5.3.1. Măsuri de evitare/prevenire

  1. Caracteristicile muncii

Designul muncii trebuie să permită utilizarea abilităţilor şi libertăţii angajatului, sarcini suficient de variate şi provocatoare pentru a menţine interesul acestora; asigurarea că sarcinile nu vin în contradicţie şi că ele asigură o desfăşurare coerentă a muncii; asigură furnizarea de feed-back asupra performanţei, permite exercitarea responsabilităţii de către angajat şi oferă suficientă autoritate pentru ca angajatul să-ţi îndeplinească responsabilităţile într-un mod adecvat; permite individului să participe la deciziile care-i privesc propria muncă; permite învăţarea; asigură scopuri clare, care nu vin în contradicţie cu scopurile altora.

  1. Relaţiile de muncă

Superiorii pot adopta un stil flexibil de conducere; acesta permite concentrarea atât asupra nevoilor individuale, cât şi asupra realizării sarcinilor de către grup; asigurarea în cadrul grupului a unui spirit de cooperare.

  1. Structura organizaţională

Reducerea la minim a înălţimii structurii; proiectarea reţetelor de comunicare astfel încât să asigure comunicarea între departamente, precum şi între diferitele nivele ierarhice; ele permit proceduri rapide şi discrete în ceea ce privesc plângerile şi de asemenea permit comunicarea feed-back-ului, privind procesele de luare a deciziei, angajaţi de la fiecare nivel trebuie să aibă posibilitatea de a participa la deciziile care-i afectează propria muncă şi proiectele de viitor.

  1. Cultura organizaţională

Atitudinea faţă de angajaţi este pozitivă, chiar dacă există alte aspecte (de exemplu, clienţi, producţie) considerate ca priorităţi. Atenţia predominantă asupra calităţii produselor sau serviciilor reflectă în mod esenţial atenţia faţă de cunoştinţe şi abilităţile angajaţilor este încurajată asumarea riscului, iar greşelile sunt considerate ca oportunităţi pentru învăţare, mai degrabă decât ocazii pentru critici; atingerea scopurilor organizaţionale este văzută ca modalitate de satisfacere a intereselor angajaţilor; oportunităţile de dezvoltare personală sunt accesibile fiecărui individ.

 

5.3.2. Măsuri de reducere

Măsurile de reducere a bournoutului constau în măsuri cu caracter general şi consultanţa profesională pentru angajaţi.

Măsuri cu caracter general sunt: – reducerea activităţilor de muncă (a individului sau grupului de muncă) până la implementarea unui program de schimbare; – simplificarea procedurilor şi a sarcinilor secundare ale activităţilor; – oferirea posibilităţii exprimării sentimentelor faţă de starea neplăcută în care individul/grupul se află.

Consultanţa profesională pusă la dispoziţia angajaţilor, inclusiv a membrilor echipei manageriale (consultant specialist sau manager antrenat în tehnici de consultanţă) are un efect deosebit în reducerea efectelor bournoutului.

Existenţa unui nivel redus de stres într-o organizaţie depinde de eficacitatea implementării tuturor strategiilor/condiţiilor enumerate mai sus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *