Metode generale de management

Dacă metodele de stimulare a creativităţii personalului unei firme se axau pe determinarea principiului (ilor) de generare a ideilor creatoare de către salariaţi, atunci metodele generale de management reprezintă nişte modalităţi concrete implementare a acestora în cadrul întreprinderii. Şi această din cauză că,  materializarea unei idei creatoare de afaceri necesită forme organizatorice şi organizaţionale adecvate. În ceea ce urmează o să prezentăm principalele metode generale de management, recomandabile pentru materializarea ideilor noi de afaceri şi instituţionalizarea în cadrul firmei  a spiritului inovaţional.

Managementul prin proiecte. Aplicarea  acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:

Etapa I, de definire a proiectului, în care se formulează obiectivul şi conţinutul lucrării, se evidenţiază activităţile ce urmează să se realizeze pe parcursul proiectului şi se conturează problemele privitoare la organizare, răspunderi, timp costuri şi efective.

Etapa II, de organizare managerială, în care se numeşte conducătorul de proiect, se stabileşte forma de structură organizatorică în care se va realiza proiectul.

Etapa III, de realizare a proiectului şi de menţinere a echilibrului în interior (care cuprinde următoarele faze: planificarea, alocarea resurselor, încercări, experimentări, execuţii, urmărirea şi controlul fiecărei subactivităţi).

Etapa IV, de lichidare a proiectului şi de dizolvare a echipei, în care se întocmeşte documentaţia privitoare la rezultatele şi darea de seamă contabilă, se compară cheltuielile, termenele şi se întocmesc fişele de apreciere a personalului care a participat la proiect.

În felul acesta, managementul prin proiecte reprezintă un sistem de management cu durată de acţiune limitată (maxim câţiva ani), conceput pentru soluţionarea unor probleme bine conturate, precise, cu puternic caracter inovaţional, care necesită aportul diverselor specialişti, din subdiviziuni organizatorice diferite, integraţi temporar într-o reţea organizatorică autonomă.

Managementul prin obiective. Această metodă se bazează pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanţilor, care participă nemijlocit la stabilirea lor. Metoda  mai are în vedere corelarea strânsă a recompenselor şi a sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor stabilite. De asemenea, metoda se bazează pe individualizarea bugetelor de cheltuieli pe principalele subdiviziuni organizatorice şi, în special pe centrele de producţie.

Cercetătorul Gh. Moldoveanu în cartea sa “Analiza organizaţională” mai diferenţiază o derivată de la metoda managementul prin obiective, şi anume – managementul prin interese (MBI). Managementul prin interese reprezintă o strategie de planificare mai flexibilă, comparativ cu managementul prin obiective (MBO), care tinde să recunoască interesele în acţiuni complexe.(tabelul 1.6) [11, p. 51]

Analiza comparativă a MBO şi MBI

Tabelul 1.6

Managementul pe produs. Necesitatea şi utilizarea acestei metode este impusă de scurtarea duratei de viaţă a produselor, generată de unii factori: descoperirile, invenţiile, etc. Metoda se caracterizează, în principal, prin aceea că managerul de produs asigură organizarea, coordonarea şi gestiunea globală a tuturor activităţilor privind produsul din momentul conceperii lui până la scoaterea din fabricaţie. Folosirea managementului prin produs presupune crearea în cadrul structurii organizatorice a funcţiei de manager de produs sau grup de produse, care au ponderea cea mai mare în valoarea producţiei marfă şi a profitului.

         Managementul prin rezultate. Această metodă reprezintă o modalitate de a asigura desfăşurarea şi evaluarea activităţii unui centru de profit, potrivit realizării obiectivelor pe termen lung sau scurt şi concordanţei acestora cu obiectivele generale ale firmei. Această metodă permite managerului centrului de profit să-şi concentreze eforturile asupra problemelor care reclamă în special atenţia sa. Managerul este cel care fixează obiectivele şi tot el este cel care, comparând rezultatele obţinute, se poate alerta când se produc abateri şi interveni cu măsuri corective de redresare.

Managementul prin bugete. Această metodă managerială reprezintă un sistem de management ce asigură realizarea procesului managerial, precum şi evaluarea activităţilor firmei şi ale principalelor sale componente procesuale şi structurale cu ajutorul bugetelor.

         În esenţă, bugetul reprezintă instrumentul cu ajutorul căruia managerul fundamentează şi înfăptuieşte deciziile, îşi asumă răspunderi pentru utilizarea eficientă a resurselor, controlează nivelul veniturilor, cheltuielilor şi profitului, precum şi evaluează inovaţiile. Managementul prin bugete foloseşte etalonul bănesc pentru exprimarea reală a muncii, defalcă costurile şi localizează cheltuielile. Prin toate acestea el relevă finalitatea economică a întreprinderii, mobilizând eforturile în vederea sporirii eficienţei economice, a stimulării procesului inovaţional în cadrul firmei.

         Managementul pe bază de sistem. Această metodă reprezintă felul în care se desfăşoară procesul managerial pentru a pune în acţiune factorii umani, capabili să creeze şi inoveze, de care dispune întreprinderea în vederea obţinerii de rezultate. Managementul pe bază de sistem presupune integrarea factorului uman în cadrul unui sistem, simplificarea procesului managerial şi clara structurare a acestuia, precum şi reglarea, analiza, ingineria şi managementul sistemelor, în vederea înviorării procesului inovaţional în cadrul firmei.

         În special dorim să evidenţiem oportunitatea utilizării managementului participativ în cadrul firmei, ca o  condiţie esenţială pentru stimularea spiritului creativităţii şi a implementării inovaţiilor.

Managementul participativ constă în organizarea metodică a activităţii fiecărui salariat pe baza  unei puternice motivări determinată, preponderent, de identificarea necesităţilor de dezvoltare a fiecărui component cu obiectivele pe care managerul I le propune. Scopul managementului participativ constă în stimularea iniţiativei, creativităţii şi aptitudinilor salariaţilor pentru schimbare şi progres în folosul întreprinderii şi al lor personal.

Metoda respectivă se realizează de către manager care repartizează colaboratorilor săi obiective de atins şi nu sarcini de executat, oferindu-le posibilitatea de a folosi pentru realizarea lor mijloacele pe care le consideră necesare. Li se lasă colaboratorilor posibilitatea de a-şi manifesta iniţiativa şi creativitatea, iar ca procedeu organizatoric principal de realizare se utilizează delegarea deciziilor.

Pentru a asigura eficienţa metodei este necesar ca  obiectivele să fie raportate la salariaţi şi grupuri de salariaţi bine definiţi, încorporaţi într-o structură coerentă şi care să dispună de mijloace definite. În acest scop se va apela la documente organizatorice adecvate: organigramă, descrieri de funcţii şi regulamente de organizare şi funcţionare. Managementul participativ implică promovarea pe scară largă a procedurilor participative, al căror rol constă în organizarea comunicărilor complexe a interacţiunilor şi ajustărilor dintre salariaţi. Aceste proceduri vizează fixarea obiectivelor şi bugetelor anuale şi realizarea lor, evaluarea performanţelor individuale şi luarea deciziilor, selectarea, angajarea şi integrarea cadrelor, studii şi decizii privind modificările structurale, toate având drept scop instituţionalizarea în cadrul firmei a spiritului inovativ.