Metodica realizării focus grup-urilor

Principiile generale de formare a grupurilor.

1. a) Numărul participanţilor. Această problemă este activ discu-tată în literatură şi are o lungă preistorie. Mai mulţi autori consideră, că mărimea grupului urmează să fie determinată de următoarele co-nsiderente: grupul nu trebuie să fie prea mare, în caz contrar el poa-te deveni incontrolabil şi participanţii nu-şi vor expune părerea. În acelaşi timp grupul nu trebuie să fie prea mic.

Astfel, experienţa ne demonstrează că aceste cerinţe se reali-zează mai bine în cazulgrupului de 10-12 oameni. Indiferent de sco-pul propus, grupul nu poate fi mărit în aşa fel, ca majoritatea memb-rilor grupului să reprezinte numai un auditoriu pentru cîţiva partici-panţi, care au posibilitatea să-şi expună părerea.

Vom menţiona, că numărul participanţilor mai depinde şi de sti-lul personal, şi de calificaţia moderatorului. Însă şi un moderator experimentat, cu temperament, nu poate conduce eficient un grup mai mare de 10-15 oameni. Creşterea numărului participanţilor (mai mult de 15, – pînă la 20) poate duce la următoarele consecinţe: se crează un auditoriu pasiv şi un grup nu prea mare care a preluat ini-ţiativa şi care realizează schimbul de replici, şi în acest caz are loc deplasarea eşantionului, deoarece părerea “majorităţii tăcute” nu este reprezentată, iar totalitatea membrilor activi, poate fi un contin-gent specific. Discuţia generală se poate discompune în cîteva pa-rticulare, care se întreţin între vecini, şi în acest caz ele, ca regulă, se abat repede de la tema propusă, astfel devenind imposibilă din punct de vedere tehnic înregistrarea lor.

Grupurile mai mici de 6-5 oameni la fel nu pot fi considerate eficiente, deoarece discuţia trece treptat în lungi monologuri sau de-seori se întrerupe. În grupurile mici, se manifestă cu o mai mare in-tensitate relaţiile individuale între participanţi (simpatia, antipatia), sau participanţii sunt tentaţi să-şi asume rolul de experţi, şi astfel de grupuri la fel sunt greu de dirijat.

1. b) Omogenitatea componenţei grupurilor. Problema omogeni-tăţii componenţei constituie una din principalele cerinţe metodice pentru realizarea focus grup-urilor. Se pare că diversitatea de indi-vizi şi de opinii poate stimula discuiţia, o fac mai interesantă şi mai complexă, şi că ar fi rezonabil de invitat la discuţiile în grup diferiţi respondenţi şi astfel diversitatea de părere ar fi mai mare. Însă in-divizii numai într-o măsură limitată pot să-i înţeleagă pe cei diferiţi de ei, care au un alt mod de viaţă şi alte concepţii. În cazul grupu-rilor eterogene apar un şir de fenomene nedorite, discomfortul, sim-ţul de inferioritate, inhibarea, nesinceritatea discuţiei, se poate aju-nge pînă la un conflict necontrolat.

Este important de menţionat, că scopul selectării este omoge-nitatea caracteristicelor sociale ale participanţilor, dar nu omogeni-tatea părerilor şi concepţiilor. Astfel, ca regulă, în calitate de cara-cteristici sociale, care sînt luate în consideraşie pentru a determina componenţa grupului sunt: apartenenţa la o clasă socială sau grup social, studiile, vîrsta, sexul, naţionalitatea (apartenenţa religioasă, în unele cazuri)

1. c) apartenenţa la o clasă socială sau grup social presupune, ca regulă şi diferit nivel de studii în condiţiile republicii aceasta este determinat de prezenţa studiilor superioare. Această caracteristică este una importantă, deoarece, dacă nu se respectă omogenitatea grupului după acest criteriu, participanţii cu diferit nivel intelectual, bagaj de cunoştinţe, cu orientarea spre diferite valori, nu pot să par-ticipe eficient la o discuţie pe o temă propusă. În acest caz, acei par-ticipanţi, care au un statut social mai înalt, îi vor domina pe ceilalţi, şi ca rezultat discuţia va fi neproductivă.

Cercetările petrecute în republică în ultimii ani ne demonstrază că un criteriu important al selectării devine şi nivelul de trai, asi-gurarea materială a indivizilor, care presupune şi o anumită men-talitate. În cazul organizării focus grup-urilor în domeniul alegerilor, acest criteriu de asemenea este unul important, deoarece el coin-cide cu unul care segmentează electoratul. Diferenţa socială în repu-blică este în procesul formării, cunoaşte tempuri rapide şi imprevi-zibile, şi acest moment nu trbuie neglijat de către cercetători.

1. d) Vîrsta este de asemenea un criteriu care trebuie luat în con-sideraţie în cazul selectării participanţilor. Cercetătorii, în principiu, sînt unanimi în determinarea grupurilor: copii şi adolescenţi, tinerii care îşi fac studiile sau lucrează, categoria de vîrstă de la 25 la 55 de ani, (oamenii care sînt încadraţi în procesul de muncă) şi pensio-narii. În cadrul gradaţiei propuse mai pot fi evidenţiate, în caz de necesitate, şi variabile, legate de starea familiară: celibatari şi căsă-toriţi, cu copii sau fără. Dacă ne referim la regulele generale de asi-gurare a omogenităţii contingentului, din acest punct de vedere gra-daţiile de vîrstă se repartizează în felul următor:

• În grupurile de copii, adolescenţi şi tineret mai mici de 20 ani diferenţa de vîrstă nu trebuie să depăşească 2 ani, iar în grupurile de vîrstă mică, diferenţa trebuie să fie de cel mult un an.
• Grupa de la 20 la 25 ani se consideră “de tineret” şi, ca re-gulă, dificil se încadrează în discuţie în prezenţa oamenilor mai în vîrstă. Dar urmează de atenţionat, că în intervalul de la 17 la 25 de ani esenţiale pot fi caracteristicele sociale: elevi, studenţi, angajaţi, premilitari şi demobilizaţi, celibatari şi căsătoriţi, cu sau fără copii. Şi uneori este mai oportun de ales în calitate de criteriu nu vîrsta, ci diferenţa socială, care poate să nu coincidă strict cu vîrsta
• Contingentul încadrat în producţie, de obicei se divizează în două subgrupe: 24-40 de ani şi 40-60 de ani. De multe ori se recu-rge la varianta “de centru” 30-40 de ani pentru a face economii
• Un grup aparte îl constituie pensionarii. Şi în acest caz un mare rol îl are apartenenţa socială şi nu criteriul de vîrstă, dar ace-ste două variabile sunt interdependente.

1. e) Naţionalitatea este un criteriu, după care segregaţia grupu-rilor se face, în cazul cercetărilor de marketing, numai dacă este vorba de un produs specific pentru o minoritate naţională. În cazul cercetărilor în domeniul politic sau, mai ales la studierea relaţiilor interetnice, diferenţa participanţilor după naţionalitate fiind obliga-torie.

Experienţa organizării focus-grup-urrilor în scrutinele electorale ne demonstrează, că în ultimii ani în cadrul campaniilor electorale problemele naţionale nu sunt activ şi controversiv discutate, astfel încît este posibil de abordat teme politice, referitoare la alegeri şi în grupuri mixte din punct de vedere naţional. Însă sunt mai eficiente grupurile naţional-omogene, din reprezanţi ai naţiunii de bază şi alolingvi, reeşind şi din considerentul limbii vorbite în cadrul grupu-lui, şi din referinţele orientărilor ideologice. Criteriul naţional, alături de alţi parametri, constituie unul din principalii la segmentarea elec-toratului în timpul scrutinelor electorale, şi îndeosebi a partidelor de extremă, atît de dreapta cît şi de stînga. Şi în acest caz, pentru a evita unele inconvenienţe, şi reeşind din experienţa acumulată sunt recomandabile focus grup-urile naţional-omogene.

1. f) Segmentarea grupurilor după criteriul de sex este recoman-dată de către specialişti, reeşind din considerentul de marketing în cazul discuţiilor unor teme intime, sexuale, ce ţin de igiena perso-nală sau probleme de îmbrăcăminte, cosmetică, sănătate ş.a. În ca-zul realizării unor focus grup-uri electorale acesta nu este un criteriu de referinţă şi grupurile mixte sunt evidente.

Alte criterii care ar putea fi delimitate în cazul focus grupuri-lor electorale ar fi diferenţierea după locul de trai, oraş sat sau, un alt criteriu care începe să se contureze ar fi: locuitor din parte stîngă sau dreaptă a Nistrului. Vom remarca şi un alt moment, în cadrul alegerilor este mai binevenit de organizat grupuri eterogene din punct de vedere al preferinţelor electorale, pentru a scoate în evi-denţă diferite păreri, opinii, diferite motivaţii ale acţiunii alegătorilor. Însă aceste grupuri sunt mai dificil de dirijat, pot apărea şi mici con-flicte în cadrul discuţiilor.

În cazul grupurilor omogene după preferinţe electorale este po-sibilă abordarea în adîncime a unor momente, reliefarea diversităţii motivaţiilor. De exemplu, în cadrul focus grupului, realizat în campa-nia parlamentară-98 cu susţinătorii Blocului “Pentru o Mol-dovă De-mocratică şi Prosperă” participanţilor li s-a propus analiza simbo-lului acestui bloc electoral – răndunica.  Respondenţii au menţionat, că rîndunica:

• prevesteşte primăvara
• aduce fericire la casa, unde î-şi face cuibul
• este utilă, distruge insectele dăunătoare

Aceste calităţi pozitive ale pîndunicii se asociază la alegători cu:

• lumina şi căldura
• bucuria şi speranţa
• bunătatea
• hărnicia
• dragostea de Patrie
• tandreţea

Astfel cercetătorii au determinat, că alegerea simbolului  elec-toral a fost reuşită.

 Limitări la participarea la focus grup-uri. Cercetătorii conside-ră, că există unele categorii de oameni, care nu este recomandabil să participe la focus grup-uri, indiferent care ar fi tema discuţiei. Aceste categorii sunt următoarele:

• cei care sunt cunoscuţi cu procedura focus grup-urilor. Vom remarca, că în republică nu s-au organizat pînă în prezent multe cer-cetări în focus grup-uri, astfel că indicaţia de a nu admite la intervi-uri pe cei cunoscuţi cu metoda urmează să fie realizată integral.
• Cei care sunt cunoscuţi între ei sau cu moderatorul. În cazul că participanţii sunt cunoscuţi, între ei pot exista anumite relaţii (conducător-subaltern ş.a.) şi aceasta intimidează exprimarea liberă. De asemenea, nu este recomandabilă participarea soţilor, a rudelor.
• Experţii în domeniul respectiv. Persoanele, care cunosc bine obiectul discuţie, ocupă o poziţie deosebită, şi se pronunţă nu în calitate de alegător, ci analizînd situaţia ca profesionişti.
• Sociologii, psihologii, marketologii, agenţii de reclamă. De asemenea nu se recomandă de invitat jurnalişti, ei pot să încalce co-nfidenţialitatea cercetării.

Numărul grupurilor

O cercetare care presupune utilizarea metodei focus grup in-clude de la 5 la 8 grupuri, unoeori 12. Din considerente de econo-mie financiară, sau din alte considerente, cercetarea se poate re-duce la 3 grupuri, dar aceasta este limita minimală. Cercetările care se reduc la 1-2 grupuri pot fi numite didactice sau de pilotaj, cu sco-puri metodice. Întrebarea, cîte grupuri urmează să cercetăm pentru a studia o poporaţie omogenă, poate avea următorul răspuns: nu-mărul focus grup-urilor urmezază să fie mărit pînă obţinem informaţia nouă. Dacă informaţia se repetă, nu are sens să continu-ăm organizarea grupurilor.

Pentru a realiza proiecte mai mari de 12 interviuri în grup, se re-comandă de a mobiliza 2 moderatori, deoarece la un singur mode-rator după 10-12 grupuri, ca regulă, scade atenţia şi interesul faţă de tema studiată. La etapa analizei informaţiei se implică ambii mode-ratori, fiecare sistematizînd materialul acumulat.

Geografia cercetărilor

Repartizarea după regiuni geografice constituie unul din cri-teriile de diferenţiere, de eterogenitate a societăţii, care urmează să fie luat în consideraţie la cercetările sociologice. Eterogenitatea pre-supune nu numai diferenţe în modurile de viaţă, ci şi în men-talitate şi comportament, inclusiv cel electoral. Tuturor societăţilor le este specifică eterogenitatea, însă în ţările înalt dezvoltate, ea este mai puţin pronunţată.

Conform părerilor cercetătorilor, proiectele unionale presupun organizarea focus grup-urilor nu mai mult decît în patru regiuni dife-rite ale ţării. Rezultatele acestor cercetări, cu diferită aproximaţie, se proiectează la scară unională.