Publicat în

Modalităţi de îmbunătăţire a comunicării organizaţionale

1. Principii ale unei comunicări eficiente

  1. Pentru o bună comunicare transmiţătorul trebuie să răspundă mai la câteva întrebări, adică să-ţi pregătească comunicarea:
    1. Cui? – Cui îi trimitem mesajul?
    2. De ce? – De ce comunicăm? Care sunt motivele?
    3. Ce? – Să decidă ce comunică. A fi cât mai clar în ceea ce vrea să comunice.
    4. Când? – Alegerea timpului cel mai potrivit pentru o recepţie optimă este foarte importantă.
    5. Cum? – Trebuie să folosească limbajul receptorului pentru a fi înţeles şi ce este ambiguu să fie eliminat sau clarificat.
    6. Unde? – De asemenea este foarte important să acordăm o atenţie deosebită locului în care are loc comunicarea, pentru a se realiza recepţia, înţelegerea şi acceptarea mesajului. în grup? la muncă? sau în afară? privat?…

De asemenea este important ca transmiţătorul să respecte câteva principii de bază pentru a avea o comunicare eficientă:

  1. să-şi găsească timp comunicarea bună ia timp, cele mai multe neînţelegeri apar din cauza realizării unei comunicări în grabă;
  2. să fie înţelegător cu celălalt să-l accepte pe celălalt ca pe o individualitate, care are dreptul să aibă sentimente şi percepţii diferite de ale lui, adică să fie empatic;
  3. să nu amestece persoana cu problema accentul trebuie pus pe ceea ce a făcut persoana, nu pe cine e ea. Important să fie descriptiv, nu evaluativ.

Exemplu: concentraţi-vă pe ce a greşit subordonatul în relaţie cu clientul şi nu cât de rele sunt consecinţele;

  1. să asculte activ (vezi exerciţiul de ascultare activă anexa 3) – cei ce ascultă activ sunt atenţi la anumite tipuri de comunicare verbală/nonverbală. Tehnicile de ascultare activă cele mai importante sunt: atenţia la limbajul corporal, parafrazarea, exprimarea empatiei, acceptarea pauzelor, clarificarea… O ascultare bună nu măreşte doar acurateţea recepţionării mesajului, dar dovedeşte acceptarea vorbitorului.
  2. să ofere feed-back specific şi la timp, să fie cât mai expliciţi şi să ofere feed-back cât mai curând pentru a realiza o comunicare eficientă;
  3. „când eşti la Roma, poartă-te ca român!”, să ţină cont de diferenţele transculturale;
  4. să fie atent la limbajul folosit; să vorbească clar, simplu, rar, să evite clişeele, jargonul, expresiile colocviale.

Exemplu: „Sunt numai urechi”, „te pup”… ce pot crea interpretări.

Important ca transmiţătorul să nu folosească în comunicare ameninţări, etichetări, ironii, comenzi, critici, blamări, interogatoriu pentru că toate acestea blochează comunicarea.

  1. Pentru realizarea comunicării în bune condiţii receptorul trebuie să:
  • fie pe deplin atent la transmiţătorul său;
  • să asculte activ;
  • să ceară clarificări, repetări unde e nevoie;
  • să ofere feed-back-uri transmiţătorului şi să le verifice.
  1. Pentru ambii (transmiţător şi receptor) principiile comunicării eficiente sunt:
    • a asculta, a asculta, şi a asculta din nou;
    • testarea dacă mesajul a fost înţeles;
    • împărtăşirea opiniilor, sentimentelor şi percepţiilor generate de mesaj.

În afară de aceste principii ale comunicării eficiente sunt şi câteva tehnici şi metode folosite de organizaţii pentru eficientizarea comunicării organizaţionale.

2. Fereastra lui Johari

Fereastra Johari sau modelul cunoaşterii reciproce a fost creată de doi psihologi americani J. Luft şi H. Ingham (1969), fiind un instrument util în analiza diferenţelor de percepţie cu scopul diminuării acestora.

De cele mai multe ori diferenţele de percepţie sunt cauza unor comunicări ineficiente. Modelul are la bază conceptul de „self-disclosure” (autodezvăluire) şi priveşte rolul acestuia în comunicarea interpersonală.

Zona deschisă cuprinde ceea ce ştiu despre mine e ştiut şi de alţii;

Zona oarbă alţii cunosc anumite lucruri despre mine, de care eu nu am idee, ei nu le spun;

Zona ascunsă ascund anumite lucruri legate de mine din faţa celorlalţi;

Zona închisă există lucruri legate de mine despre care nici eu nu ştiu.

Când două persoane comunică, singura zonă pe care o pot utiliza este zona deschisă a fiecăruia. Analizând fereastra Johari pot fi identificate 4 nivele de comunicare (figura 4).

Într-un studiu de caz prezentat de Ward (1997) este subliniat faptul că fereastra Johari trebuie folosită între adulţii care au căzut de acord să o utilizeze la momentul potrivit. Tot aici se vorbeşte despre o „deschidere tactică” oamenii să fie atât de deschişi cât pot fi în mod responsabil, în legătură cu o anumită problemă.

Fereastra Johari se foloseşte pentru reducerea falsei percepţii interpersonale. Prima impresie este deseori greşită. Pentru a obţine o comunicare eficientă trebuie să se lucreze la mărirea ariei deschise şi reducerea zonelor ascunse şi oarbe. Pentru acest lucru se folosesc două tipuri de activităţi: feedback-ul şi autodezvăluirea.

Autodezvăluirea oferă informaţii despre sine celorlalţi şi reducerea ariei ascunse şi feedback-ul de la ceilalţi reduce aria oarbă. Când ambele activităţi sunt folosite se reduce aria necunoscută şi se scot la iveală adevăratele motive.

Exemplu de astfel de exerciţiu:

Se folosesc în grup mic de 5-7 subiecţi, cu scopul reducerii barierelor personale şi primirea feed-beck-ului de la alţii, pentru a identifica mai acurat imaginea de sine şi diferenţele perceptive, împărtăşind informaţii cu alţii.

Fiecare membru are un creion şi câteva foi:

  1. Fiecare scrie sus numele unui membru din grup şi apoi scrie: 5 atribute personale sau 5 deprinderi de muncă/atitudini sau 5 puncte forte/slăbiciuni;
  2. Apoi foile sunt distribuite fiecărui membru al grupului;
  3. Fiecare membru citeşte pe rând percepţia celorlalţi despre el şi poate cere clarificări, dacă este nevoie:
  4. Apoi apar discuţiile în grup cu privire la diferenţele în percepţie şi motivele acestuia.

Unii pot să se simtă supăraţi sau antrenaţi de acest exerciţiu. Cel mai bine este să introducem şi să explicăm Fereastra Johari şi de asemenea iniţial, să se concentreze pe calităţi pozitive. Acest exerciţiu durează 35 de minute şi are ca scop creşterea zonei deschise şi reducerea zonelor: ascunse şi oarbă.

3. Sondajele de opinie printre angajaţi şi feed-beck-ul

Sondajele de opinie printre angajaţi sunt efectuate pentru a afla atitudinile şi opiniile angajaţilor sincere despre organizaţie şi practicile acesteia (sondajele se realizează printr-un chestionar anonim. Sondajele efectuate pot fi un bun mijloc de comunicare organizaţională de jos în sus. Aceste sondaje sunt utile, dacă sunt administrate periodic, dând astfel posibilitatea de a detecta schimbările în ceea ce privesc opiniile/atitudinile angajaţilor, care necesită atenţie.

Specialiştii trebuie să rezume codifice rezultatele sondajelor, astfel încât să fie uşor decodificate de manageri.

Este de aşteptat ca fluxul de comunicare de jos în sus să se intensifice, când rezultatele sondajului sunt transmise înapoi salariaţilor, alături de reacţiile şi eventualele schimbări plănuite de către echipa managerială.

Feedback-ul arată angajaţilor că managerii au auzit şi au luat în consideraţie comentariile lor.

4. Sistemul de propuneri şi de adresare a întrebărilor pentru salariaţi

Sistemul de propuneri este un program destinat să intensifice comunicarea de jos în sus, prin solicitarea unor idei ale angajaţilor în legătură cu îmbunătăţirea muncii.

Exemplu: Cutia pentru sugestii. Atunci când sugestiile se fac anonim nu este prea eficient pentru că nu se poate realiza o simulare eficientă. Dacă programul răsplăteşte salariatul pentru propunerile pe care le face, atunci este mai eficient. Pentru propuneri simple, se plăteşte o sumă mică, pentru propuneri complexe de natură tehnică, ce aduc economii substanţiale pentru organizaţie se oferă adesea un punctaj din economiile anticipate.

Sistemul de adresare a întrebărilor oferă un mijloc organizat de răspuns la întrebările, pe care angajaţii le-ar putea avea în legătură cu organizaţia. Aceasta dezvoltă comunicarea în dublu sens prin liniile fierbinţi sau reţeaua de T.V. internă.

  1. a) Liniile fierbinţi cresc comunicarea eficientă, ele fiind un sistem de adresare a întrebările în care, salariaţii pot da telefon pentru a solicita răspunsuri la diferite probleme.

Exemplu:

  • întrebări despre oportunităţile de angajare, promovare;
  • buletin de ştiri pentru a prezenta informaţii din partea firmei; ştirile pot fi „live” sau înregistrări, importante în momente de criză, cum ar fi grevele, furtunile…, (Taft W.F. 1985).
  1. b) Reţeaua de T.V. Internă este adesea folosită de organizaţii pentru a asigura o comunicare organizaţională eficientă, pentru a ţine sub control zvonurile, pentru a promova implicarea angajaţilor, pentru a ordona operaţiunile în cazuri urgente, pentru a economisi milioane de dolari în costuri de deplasare în legătură cu noile produse….

Exemplu: La Compania Motor Ford s-a introdus reţeaua de T.V internă 1989 cu un program pe lună, iar azi au un program zilnic, la ora 1000 şi repetat de-a lungul zilei.

Creşterea programelor de difuzare arată importanţa şi efectul benefic care le au acestea asupra comunicării organizaţionale şi al bunului mers al organizaţiei.

Alte exemple de companii care folosesc acest sistem de adresare a întrebărilor- T.V. internă sunt I.B.M., Federal Expres, Chryster…

Compania Chryster foloseşte reţeaua de T.V. internă pentru a-şi instrui mecanicii direct în punctele de desfacere sau service, unde se află aceştia.

5. Instruirea echipei manageriale

Pentru eficientizarea comunicării organizaţionale este foarte important să îmbunătăţim abilităţile manageriale.

Programe eficiente de instruire se realizează prin prezentări frecvente de înregistrări video ale unor modele care tratează corect/incorect o anume problemă de comunicare.

Exemple: La General Electric – Acest gen de comunicare se adresează de obicei problemelor de comunicare cum ar fi discutarea unor obiceiuri indezirabile în muncă, evaluarea performanţelor, schimbarea salariului, abordarea unor discuţii iniţiale de subordonaţi (Bumaske. R. 1976).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *