În literatura de specialitate s-au propus o multitudine de modele de conducere, diferenţele dintre ele fiind generate de perspectiva diferită de abordare din partea autorilor. O analiză interesantă a celor mai importante modele a fost realizată la noi de Zlate (2004).
Pentru a nu depăşi scopul propus în realizarea acestei lucrări, vom prezenta din sinteza realizată de Zlate cele trei modele de conducere fundamentale: modelul centrat pe persoană, modelul centrat pe situaţie şi modelul centrat pe relaţia dintre persoană şi situaţie.
Modelul centrat pe persoană este relativ simplu, deoarece focalizarea întregii activităţi de conducere se face pe cel care se află în funcţia de conducere. Deoarece el este răspunzător de tot ceea ce se întâmplă în sectorul lui de activitate sau la nivelul întregii organizaţii, conducerea apare ca un rezultat natural al gândirii şi comportamentului acestuia. Aşa cum sublinia şi Zlate, „Din perspectiva acestui model, conducerea apare ca un act, un efect sau un atribut al liderului, şi numai al lui” (2004, p.79). Calitatea deciziilor depinde în mod intrinsec de calităţile liderului, iar rezultatele finale depind de capacitatea lui de a-i motiva pe subordonaţi în a executa aceste decizii. Centrarea pe persoană a condus de multe ori la supraestimarea rolului conducătorului şi la subestimarea capitalului intelectual aflat în subordinea lui. Teoriile psihologice cu privire la lideri au evoluat în timp, de la polarizarea lor pe axioma că liderul se naşte, la polarizarea pe axioma că liderul se construieşte prin educaţie. Deşi captivant prin simplitatea şi încărcătura lui emoţională, modelul de conducere centrat pe persoană nu poate explica multe dintre succesele sau insuccesele firmelor în afaceri. Totodată, modelul induce concluzia că o anumită persoană care întruneşte o serie de calităţi cerute de funcţia de conducere poate fi un lider de succes în orice situaţie, respectiv, în orice organizaţie. O astfel de concluzie este falsă, deoarece competenţele necesare pentru liderul unui club sportiv sunt mult diferite de competenţele necesare pentru liderul unei firme de software sau de competenţele necesare pentru rectorul unei universităţi.
