Organizaţiile pot folosi diferite metode în procesul managementului strategic – dar cele mai multe succese s-au datorat metodelor care s-au axat pe modelul celor patru mari elemente ce formează acest sistem:
- Analiza situaţiei curente;
- Examinarea proiectele de viitor;
- Elaborarea şi compararea alternativelor;
- Punerea strategiei în lucru.
Analiza performanţelor curente ale organizaţiei, misiunea şi strategia formează elementele de baza ale oricărui studiu de caz legat de managementul strategic.
1. Analiza stării curente a unei organizaţii
Analiza stării curente a unei organizaţii impune identificarea misiunii, identificarea strategiilor trecute şi prezente şi diagnosticarea performantelor trecute şi prezente.
Identificarea misiunii
Orice organizaţie are un concept de bază asupra raţiunii existenţei sale. Noţiunea de misiune diferenţiază o organizaţie de alta de acelaşi tip şi identifică scopul operaţiunilor sale în termeni de producţie şi piaţă. Termenul de misiune este folosit pentru a exprima cu o expresie cheie înţelesul explicit şi implicit al organizaţiei. Noţiunea de misiune trebuie să identifice scopul organizaţiei în ceea ce priveşte producţia şi piaţa precum şi caracterul şi rolul organizaţiei. Misiunea este proiectată în mediul extern prin intermediul numelui organizaţiei, prin rapoarte publice, sloganuri, etc.
Numele trebuie să fie astfel ales încât să exprime publicului o imagine cât mai corectă a reflectări misiunii. Raportarea publică exprimată prin raportul anual financiar exprima explicit rezultatele activităţilor. Sloganul ajuta la legitimarea unei organizaţii de ex. „Delta is ready when you are”. Dacă misiunea trebuie comunicată în afara organizaţiei, deci pentru mediul extern, în aceeaşi măsură se impune comunicarea ei în interiorul organizaţiei. Aceasta se realizează printr-o atitudine explicită a managementului de vârf şi de asemenea prin valorile şi cultura sistemului organizaţional. De asemenea, misiunea impune salariaţilor filosofia organizaţiei şi înţelegerea clară a locului lor de muncă aceasta afectând afid gradul lor de angajare. Deci, misiunea comunică cu interiorul şi exteriorul organizaţiei – comunicarea se face în ambele sensuri, ceea ce face ca misiunea să fie flexibilă. Dacă mediul exterior se schimbă şi misiunea se schimbă şi în acest sens se pot da multe exemple de organizaţii care au fost nevoite să-şi diversifice activitatea.
Misiune şi Strategie
În lumea afacerilor ca şi în armată trebuie făcută diferenţierea între misiune şi strategie. În timp ce misiunea se focalizează pe atingerea scopului urmărit şi a efortului necesar pentru atingerea acestui scop, strategia direcţionează caile de îndeplinire a misiunii, ce este de făcut pentru a realiza concret acea misiune. Misiunea se impune a fi determinată (identificată) atât pentru cei din interiorul organizaţiei pentru determinarea responsabilităţilor ce le revin cât şi pentru cei din afara organizaţiei care pot beneficia de ea.
Identificarea Strategiei
Scopul identificării şi analizei strategiei curente a organizaţiei este:
– asigurarea unui înţeles mai clar asupra îndeplinirii statutului ei prezent şi a nivelului curent al performanţei;
– asigurarea unei alternative dintr-un set de alternative strategice;
– comunicarea cu alţi strategi care au un înţeles comun asupra situaţiei deci cu alţii care au făcut o analiză similară.
Analiza Strategiei
Sarcina de a analiza starea strategiei curente a firmei impune mai multe activităţi:
– identificarea nivelului strategiei mai apropiate;
– identificarea componentelor strategiei;
– alegerea tehnicii de vizualizare a strategiei;
– formularea strategiei în termeni precişi.
Componentele strategiei includ produsele sau serviciile oferite, piaţa sau segmentele de piaţă deservite, procesele sau tehnologia utilizată, canalele de distribuţie, practicile financiare, climatul organizaţional şi stilul managerial. O bună formulare a strategiei trebuie să fie prezentată în termeni precişi, să fie explicit legată de obiective, de modul în care vor fi îndeplinite obiectivele şi să includă în mod unitar caracteristicile afacerii.
Diagnosticarea performanţelor (din trecut şi prezent)
În scopul evaluării necesităţii menţinerii sau schimbării strategiei se impune diagnosticarea performanţelor pe baza controlului şi analizei comportării strategiilor folosite. Performanţele obţinute de organizaţie în ultimii ani permit stabilirea tendinţei de evoluţie al sistemului (în sens pozitiv sau negativ). În aceste condiţii, o analiză financiară corectă permite stabilirea unui diagnostic.
2. Examinarea proiectelor de viitor
A examina proiectele pentru viitor înseamnă a decide ce obiective de durată medie sau lungă trebuiesc atinse pentru îndeplinirea misiunii. Stabilirea obiectivelor se axează pe analiza mediului intern şi extern al organizaţiei între toate acestea existând o relaţie complexă.
Stabilirea obiectivelor de lungă durată se raportează în special la obiectivele efortului corporaţiei sau diviziilor, primul pas constând în a decide ariile ce trebuiesc cuprinse. (ex. vânzări şi costuri, returnarea investiţiei, etc).
Fig. 3.4. Analiza situaţiei (firma şi mediul extern)
Analiza mediului intern şi extern
Mediul extern asupra căruia organizaţia are un foarte mic control şi care joacă un rol determinant în atingerea obiectivelor trebuie analizat cu foarte mare atenţie. Această analiză impune informaţii relevante asupra viitorului, în acest sens fiind necesare:
- definirea mediului extern, tendinţele de evoluţie, analiza părţilor relevante ale acestuia;
- fundamentarea unui sistem informaţional capabil să răspundă cerinţelor unei prevederi cât mai exacte a mediului în care evoluează organizaţia.
Analiza mediului intern impune analiza alocării resurselor materiale, umane, organizaţionale, a desfăşurării în timp a procesului de conversie al acestora.
Construcţia viitorului implică elaborarea alternative lor strategice în funcţie de misiune şi de obiectivele de lungă durata şi optimizarea, adică selectarea variantei optime. Analiza mediului intern cât şi a celui extern permite stabilirea unor limite specifice în ceea ce priveşte fezabilitatea alternativelor. În acest context alegerea alternativei optime impune o integrare a misiunii, obiectivelor şi a analizelor de mediu intern şi extern.
4. Punerea strategiei în lucru
A pune strategia în lucru înseamnă translatarea strategiei în plan şi implementarea planului. Acţiunile întreprinse de organizaţie trebuie să asigure succesul strategiei. În acest context dezvoltarea obiectivelor de scurtă durată, stabilirea strategiilor funcţionale şi alegerea formei structurale a organizaţiei sunt condiţii necesare punerii în lucru a strategiei.
