Relaţia dintre responsabilitatea socială corporativă şi etica în afaceri, ca şi principalele abordări ale RSC sau corelaţiile cu modelele economice, sunt analizate şi funcţie de motivele care ghidează iniţiativele sociale ale unei companii:
- Motivul pragmatic sau raţional, întâlnit în literatura de specialitate consacrată eticii în afaceri şi sub denumirea de egoismul „luminat” corporativ (engl. enlightened self-interest) (Compania doreşte să se implice în RSC): Acesta este, fără îndoială, motivul cel mai puternic din spatele comportamentului social al unei companii: organizaţiile de afaceri îşi asumă responsabilităţi din ce în ce mai sporite şi se implică activ în proiecte sociale pentru a câştiga în termeni de imagine şi a-şi consolida profiturile pe termen lung. De regulă, acţiunile responsabile social induc companiei iniţiatoare un avantaj competitiv şi reflectă o situaţie avantajoasă atât pentru societate, în ansamblul său, cât şi pentru companie.
- Motivul deontologic (Compania se simte obligată să se implice în RSC):
Literatura de specialitate de sorginte kantiană porneşte de la premisa că afacerile au o
datorie de ordin moral faţă de societate şi faţă de comunitatea în care îşi desfăşoară
activităţile; aceste obligaţii corporative nu se reduc la simpla maximizare a profiturilor, ci
vizează acţiuni voluntare ale companiilor pentru bunăstarea societăţii în ansamblu.
Raţionamentul din spatele acestui argument este următorul: societatea este cea care
permite afacerilor să existe – deoarece activităţile economice şi comerciale apar ca urmare
a existenţei ex-ante a unei nevoi sociale, ce trebuie satisfăcută în mod corect şi raţional –
drept pentru care afacerile au o datorie morală faţă de societate, datorie concretizată într-
un comportament etic şi responsabil social.
- Motivul presiunii sociale (Compania este forţată să se implice în RSC): Un alt
motiv pentru care companiile îşi asum ă responsabilităţi sociale este reprezentat de faptul
că trebuie să răspundă cerinţelor sociale din ce în ce mai accentuate. Societatea ca întreg
respinge companiile care nu dau dovadă de un comportament responsabil şi are anumite
aşteptări cu privire la implicarea corporativă în aspectele de ordin social.
O analiză empirică a mediului global demonstrează că organizaţiile de afaceri ale lumii îşi asumă iniţiative sociale din motive mixte, reprezentând o combinaţie a celor trei de mai sus. Deşi, în general, companiile afirmă că acţiunile lor responsabile social sunt dictate de raţionamente de ordin deontologic, în realitate motivul raţional sau cel al presiunii sociale este cel care determină companiile să îşi reconsidere şi să îşi actualizeze continuu politica de responsabilitate socială corporativă.
