În lucrarea d-lui Popa se vorbeşte depsre negocierea conflictuală ca fiind una tipică pentru situaţiile de luptă deschisă. În acestea părţile devin adversari: conflicte sociale (grevă), concurenţă „sălbatică” între firme (ex. dumping), conflicte militare (război). În cazurile acestea, condiţiile negocierii prezintă o serie de trăsături caracteristice:
O factorul determinant al conflictelor poate fi ruperea, de către unul din parteneri, a crodului prestabilit;
O raportul dintre părţi este o miză majoră pentru fiecare dintre adversari, deoarece
interesele legate de obiectiv sunt în opoziţie; O cadrul general este de ură şi nîncredere, adversarii recurgând la ameninţări; Termenul „conflict” nu este folosit însă în termen propriu în literatura de specilitate, ci în sens metaforic. „conflict” înseamnă, în cadrul negocierilor, încălcarea regulilor. Ar putea fi denumit chiar „negociere inetică”.
