intre normele generale de comportare in societate, statornicite pentru diferite situatii sunt unele a caror cunoastere si observare in relatiile interumane ocazionale de actiunile protocolare este foarte necesara.
Astfel, salutul intre oameni , aparut din cele mai vechi timpuri,care exprima ,prin mimica si gesticulatie,o anumita atitudine fata de cel salutat, trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli:
- va fi salutat primul cel caruia ise cuvine mai multa deferenta: cei tineri ii vor saluta pe cei mai in varsta
- indiferent de varsta sau de functie , curtuazia cere ca barbatul sa fie cel care saluta mai intai femeia
- intre persoanele de acelasi sex, intaietatea data functiei in raporturile de serviciu cedeaza locul criteriului de varsta in viata particulara
- cand persoanele sunt egale ca pozitii in societate ,cel care este mai politicos va salute primul
- cineva salutat trebuie numaidecat sa raspunda la salut
- In ceea ce priveste modul de a saluta,curtuazia cere:
- barbatul, cu capul descoperit va salute inclinand usor capul,gest ce poate fi insotit eventual, in functie de persoana salutata, de un zambet
- barbatul cu capul acoperit va salute,intotdeauna,descoperindu-se
Strangerea de mana este un gest care poate urma salutul.El poate interveni fie cand persoanele care s-au salutat se opresc pentru a sta de vorba sau pentru a continua drumul impreuna, fie cu ocazia prezentarilor.
In cazul strangerilor de mana, spre deosebire de salut, cel mai in varsta intinde primul mana celui mai tanar, femeia este cea care trebuie sa aiba initiativa intinderii mainii catre barbat sic el superior catre cel inferior lui.
Sarutul mainii este un alt gest legat de schimbul de saluturi , in anumite imprejurari, intre un barbat si o femeie.
Sarutul mainii are si el cateva reguli de care trebuie sa se tina seama- la intinderea mainii de catre femeie, barbatul se apleaca pentru a o saruta usor sau doar a o apropia de buze
sarutul mainii se face aflandu-se intr-un interior de casa;nu este recomandabil sa faci acest gest pe strada sau in locuri publice , nu se saruta mana inmanusata ,nu se saruta mana tinerelor fete.
Prezentarea este o alta manifestare a relatiilor interumane, in legatura cu care trebuie respectate anumite norme protocolare.
Ca si in cazul salutului, ne orientam, in general, dupa principiul “caror personae li se datoreaza mai multa deferenta”: barbatii sunt prezentati femeilor,persoanele cu grade mai mici sunt prezentate celor de rang superior, iar tinerii celor mai in varsta.
Prezentarea trebuie facuta de o a treia persoana, de obicei gazda casei in care are loc intalnirea sau altcineva care cunoaste cele doua personae, care urmeaza a fi recomandate una alteia.
O alta forma de prezentare este autoprezentarea. Se recurge la autoprezentare atunci cand, aflandu-ne la o reuniune oficiala sau privata, gazda este absenta sau, gasindu-ne la locul de munca, in fata unui superior, este necesar sa spunem cine suntem.
La autoprezentare, se utilizeaza formula: “Imi permiteti sa ma prezint: … “
O femeie, chiar daca in situatii obisnuite nu se cades a se autoprezinte “doamna”, atunci cand se autoprezinta,daca este maritata sau divortata va spune: “Doamna Irina Petrescu”, iar o femeie nemaritata va spune numai “Sanda Marinescu”.
La autoprezentare, in afara militarilor care, de regula isi spun gradul, nu este necesar sa-ti spui functia sau titlul academic.
Din puct de vedere protocolar, dintre regulile de comportare , care trebuie cunoscute si respectate, atat in cadrul desfasurarii unor activitati oficiale, cat si al celor cu caracter privat, mai sunt de retinut cele care se refera la dejunuri/ dineuri si alte actiuni.
Astfel, la dejunuri si dineuri :
- semnul privind inceperea servirii bucatelor il da gazda –femeie, fie verbal, fie printr-un gest de invitare in acest sens
- semnul pentru ridicarea de la masa este dat tot de catre femeia-gazda,care se ridica prima, dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mancat
- la asezarea la masa , servetelul nu se pune la gat, intre reverele hainei sau in decolteul rochiei, ci pe genunchi, fara a-l despaturi complet
- nu se refuza mancarea oferita, chiar daca nu este pe placul nostrum, ci se consuma tot ceea ce s-a servit in farfurie
- servirea la masa cu participare mixta trebuie sa inceapa cu femeile, respectiv cu cea care ocupa locul de onoare la dreapta barbatului-gazda
- in cazul in care ni se serveste o mancare deosebita,necunoscuta noua si nu stim cum se mananca, ce tacam din cele aflate sa folosim, cea mai buna solutie pentru iesirea din impas este sa ne uitam cum procedeaza gazda si sa-i urmam exemplul
- la servirea vinului, paharul nu se umple pana la marginea de sus a acestuia, ci doar trei sferturi
- pentru a manca bucatile de paine sau chiflele servite, nu se va recurge la taierea lor cu cutitul ci la ruperea cu ambele maini
- cafeaua se bea ducand ceasca la gura, fara farfurioara,care nu trebuie lasata pe masa, ci tinuta in cealalta mana
- semnalul de plecare de la mic dejun / dineu il da invitatul principal, aceasta dupa circa 30 minute de la terminarea mesei
In ceea ce priveste folosirea autoturismului : intr-o masina oficiala sau intr-un taxi , locul de onoare este pe canapeaua din spate, in partea dreapta, dupa care urmeaza cel din stanga,iar al treilea in ordinea importantei este locul de langa sofer persoana aflata singura intr-un taxi , de regula,se va aseza pe bancheta din spate, in partea dreapta ; In legatura cu deprinderea larg raspandita a fumatului, in ultimul timp se constata tot mai mult raspandirea uzuantelor restrictive fata de practica dintr-un trecut nu prea indepartat, cand regulile de politete recomandau gazdei sa asigure prezenta pe masa a tigarilor si scrumierelor si sa invite oaspetii la folosirea acestora dupa desert.
Ca urmare,regulile contemporane de comportare in societate recomanda:
- nu se fumeaza la dejunuri/dineuri, atat pe considerentul ca poti incomoda comesenii, cat si pentru faptul ca fumatul nu permite celui in cauza aprecierea, cum se cuviine, a gustului bucatelor servite
- nu se intra cu tigara aprinsa in mana in birou ; nu se vorbeste in nici o imprejurare cu pipa sau cu o tigara in gura
- cand,aflat in vizita, vi se ofera, pe tava, diferite tigari nu intrebati gazda daca are o alta marca, ce nu se afla pritre cele oferite
- daca, fiind intr-un grup , doriti sa fumati si ati scos un pachet de tigari, se cuvine ca mai intai sa le oferiti pe rand celor din grup si numai dupa aceea sa va serviti personal
- evitati sa suflati fumul de tigara in fata vecinului
- la terminarea unei tigari, nu lasati capatul acesteia fumegand in scrumiera ; striviti-o pentru a o stinge imediat si a evita astfel raspandirea fumului in jur
- daca va aflati langa o persoana de sex feminine, care intentioneaza sa-si aprinda singura o tigara, grabiti-va sa-i oferiti un foc de la bricheta sau chibritul pe care il aveti asupra dumneavoastra
Oferirea de cadouri in relatiile oficiale si in cele oparticulare este o problematica milenara, fiind considerate expresia materiala a unor sentimente de simpatie, de prietenie, fata de cineva.
Sunt de retinut urmatoarele recomandari: un cadou legat de profesia destinatarului sau interesul personal pentru arta,stiinta sau anumite indeletniciri, va fi intotdeauna apreciat evitati oferirea de cadouri care au imprimate pe ele denumirea anumitor firme sau societati unui strain este bine sa I se ofere obiecte din tara vizitata, pentru a-i aminti de aceasta
La inmanarea publica a cadourilor, acestea nu vor fi ambalate.
Florile se ofera in imprejurari diferite , dintre care mentionam: la intampinarea unor oaspeti importanti, la sosirea acestora la gara, la aeroport sau la intrarea intr-o localitate sau edificiu ce urmeaza a fi vizitat la sarbatorirea unei personae cu ocazia unor evenimente fericite din viata acesteia la vizitarea unui bolnav aflat la spital cu ocazia participarii la un dejun/ dineu, fie trimitand florile inaintea inceperii actiunii, fie a doua zi, in semn de multumire cu prilejul unor ceremonii funerare, cand florile se depun fie langa sicriul defunctului, fie pe mormantul acestuia
In afara celor sus enumerate, in desfasurarea unora dintre actiunile protocolare, trebuie cunoscute si luate in consideratie si uzuantele cu privire la interpretii participanti la respectivele actiuni si cele privitoare la conversatiile prilejluite de diferite activitati protocolare.Ne putem opri asupra unor aspecte tehnice vizand modul de organizare a prestatiei unui interpret.Astfel:
este bine ca acesta sa fie cunoscut in prealabil de cel caruia urmeaza sa-i traduca
la convorbiri, interpretul va fi asezat in stanga celui carui luari de cuvant urmeaza sa le traduca textele unor discursuri sau toasturi sa-i fie puse la dispozitie cu catva timp ianitea momentului pronuntarii acestora cu prilejul vizitelor, daca este prevazuta circulatia cu autoturismul, se recurge, de regula la serviciul unui singur interpret traducerile se vor face consecutiv, fraza cu fraza, in soapta, daca se adreseaza doar unei persoane, si cu voce tare, cand trebuie auzit de intreaga asistenta.
Conversatia, discutiile care sunt prezente la toate actiunile protocolare, fiind in fapt principala activitate in cazul receptiilor, coctailurilor, dineurilor, constitue un exercitiu monden ce trebuie practicat cu multa atentie, intrucat pe langa satisfactii- prin oferirea unor ocazii de a te afirma, de a-ti face prieteni-, reprezinta si prilejuri de gafe, de erori comportamenale grave. In general o conversatie este bine sa se evite formularea de judecati de valoare asupra cuiva, fata de persoane necunoscute, caci s-ar putea ca unele dintre ele sa fie prieteni sau chiar rude cu cel despre care se vorbeste, si sa se simta deranjate de cele auzite.
Mare grija la formularea, in public,de critici la adresa unuia dintre participanti, critici care, facute si numai in gluma, nu sunt agreate.
Pentru a participa la discutii trebuie sa fii in tema cu subiectul abordat si sa manifesti tact in modul in care intervii, evitand sa dai impresia de atotstiutor.
La reuniuni restranse, cum ar fi dejunurile sau dineurile, curtoazia cere sa se poarte conversatie cu ambii vecini de la masa, nu numai cu unul dintre ei, neglijand pe celalalt.
Dupa cum s-a putut constata, protocolul institutional este un ansamblu de norme si dispozitii legale in vigoare care, impreuna cu uzuantele, cutumele si traditiile popoarelor, guverneaza realizarea actiunilor oficiale. Pentru multa lume protocolul inseamna corset, incomoditate, rigitate, insa in realitate el este cea mai buna garantie de a putea multumi pe toata lumea prezenta la o actiune, de a atinge scopurile fiecarei ceremonii.
In pas cu evolutia societatii, normele de protocol se adapteaza continuu cerintelor acesteia.Astazi in lume se aplica un protocol in acord cu timpurile pe care le traim; in locul fastului si al ceremoniilor de amploare, practica protocolara europeana contemporana se caracterizeaza prin sobrietate si ceremoniale scurte, cu implicarea doar a persoanelor necesare bunei desfasurari a actiunilor respective.
In zilele noastre, protocolul este indispensabil nu numai in activitatea organismelor oficiale, ci si in cea a entitatilor private, in intreaga viata sociala, intrucat el ne indica ce putem face, ce putem sau nu putem spune si cum sa ne comportam in anumite imprejurari, cum sa facem anumite lucruri sau cum sa fim.
