Noţiuni generale despre decizie

Decizia este un capitol foarte actual al ştiinţei managementului, care ex­plică în mare măsură eficienţa activităţilor prin modul în care sînt elaborate şi aplicate deciziile.

Definirea deciziei se face pe baza a două idei fundamentale:

1. prin decizie se înţelege conceptualizarea unei opţiuni, fie sub forma unei imagini mentale, fie sub forma unui model explicat.
2. luarea deciziei implică simplificarea realităţii.

Decizia managerială a fost definită în mod diferit – de la formulări sim­ple, cum ar fi actul prin care se adoptă o anumită linie de conduită, pentru atingerea unui obiectiv, pînă la unele mai complexe ca, de pildă, hotărîrea luată de organul de conducere în virtutea dreptului şi competenţei desemnate prin reglementări sau dispoziţii.

Decizia este o rezolvare a unei situaţii, o alegere a alternativei optime. Deciziile sînt foarte diferite: de a convoca o adunare, de a face un schimb de informaţie, de a concedia un lucrător, de a modifica tehnologia etc. De competenţa conducătorului, de calităţile sale depinde şi eficienţa deciziilor adoptate, ceea ce îl deosebeşte pe un manager bun de unul slab pregătit.

Managerul este un lucrător care ia decizii în fiecare zi. O persoană poa­te fi numită manager numai atunci cînd adoptă decizii organizatorice sau le realizează cu ajutorul altor persoane. Adoptarea deciziei este o parte compo­nentă a funcţiei de conducere, de aceea înţelegerea naturii procesului de luare a hotărîrilor este foarte importantă pentru cel care doreşte să însuşească arta conducerii.

Elementele de bază ale deciziei sînt: o concepţie fundamentală cu obiec­tive determinate concret, elaborarea unei strategii din punct de vedere mana­gerial; optimizarea deciziei prin conducerea unitară; manifestarea corelaţiei de sistem la diferite niveluri de dirijare şi între diferite activităţi; finalizarea responsabilă a fiecărei decizii; contribuţia la actul de conducere la nivelurile macroeconomic şi microeconomic.

Aceste elemente sînt configurate în componentele oricărei decizii astfel: decidentul, obiectul (tema) respectiv, informaţiile de care se dispune, varian­tele în raport cu criteriile posibile sau impuse, mulţimea condiţiilor obiective ce caracterizează gradul de certitudine, risc şi incertitudine; consecinţele de­ciziilor luate la nivel local şi social; obiectivul de atins. Alţi specialişti adaugă la aceste elemente încă două: mediul şi timpul.

Rolul deciziei în procesul managerial a determinat, pe de o parte, o am­plificare a preocupărilor pentru activitatea decizională: funcţionarea unui sistem în consens cu importanţa ordinului economic şi social se află în core­laţie directă cu calităţile deciziei; pe de altă parte, cu ajutorul ei se stabilesc obiectivele şi modalităţile de realizare a acestora: prin intermediul ei se determină locul fiecărei verigi organizaţionale – subunităţi şi subiect – în soluţionarea sarcinilor preconizate. Cu ajutorul deciziei se coordonează în spaţiu şi în timp resursele şi se asigură ritmicitatea în realizarea celor propu­se, se efectuează perfecţionările şi corectările necesare pentru desfăşurarea eficientă a activităţii.

Prin decizie, managerul exercită o influenţă activă asupra formelor concrete de relaţii sociale ale salariaţilor cu patronatul, schimbîndu-le în anumite limite, astfel încît ele să contribuie într-o măsură sporită la satis­facerea cît mai completă a nevoilor sociale. Decizia ajută la armonizarea intereselor, acţiunilor şi comportamentului executanţilor, precum şi la con­ceptualizarea unei situaţii de alegere sub forma unei imagini mentale sau a unui model explicit.

Teoria deciziei se ocupă de procesul luării hotărîrilor, mai ales în condiţii de incertitudine, cînd este necesar a se evalua alternativele de acţiune, înainte de a se lua decizia finală. Teoria deciziei analizează tipurile de decizii, defi­neşte regulile de bază ale procesului şi dezvoltă metodele de luare a hotărîri- lor, folosind diferite modele şi proceduri.