Oboseala este un fenomen psihofiziologic normal care apare ca urmare a solicitării organismului, a efortului prelungit pe parcursul activităţii, care se manifestă printr-un ansamblu de simptome subiective şi obiective şi care se remite prin odihna obişnuită sau prin alimentaţie.
8.4.1. Caracteristici:
- are o bază obiectivă, determinată de consumul de energie în timpul activităţii, urmând ca acesta să fie compensat prin alimentaţie şi odihnă;
- poartă amprenta caracteristicilor personale ale individului (constituţia fizică, psihică, starea de sănătate, antrenament), este deci o senzaţie subiectivă;
- caracterul oboselii este determinat de specificul activităţii de muncă, fizică sau intelectuală. În condiţiile muncii moderne este greu de făcut această deosebire pentru că sunt foarte puţine activităţi profesionale care să aibă un caracter exclusiv fizic sau exclusiv intelectual. Din această cauză este mai corect să considerăm ponderile pe care le au eforturile fizice/ intelectuale într-o anumită activitate, şi de aici proporţia în care oboseala este de natură fizică/ intelectuală;
- îndeplineşte o funcţie de protecţie a organismului semnalând că au fost atinse limitele de solicitare pe care organismul nu le poate depăşi. Suprasolicitarea duce la stres, accidente, alterarea stării de sănătate fizică/ psihică. Acest lucru se realizează prin apariţia la nivelul sistemului nervos central a unor reacţii de inhibiţie care să permită organismului să se readapteze. Se creează astfel condiţiile de restabilire/ reînnoire a substanţelor cheltuite în timpul efortului.
8.4.2. Cauzele oboselii (Gh.Iosif, 1996, Z.Bogâthy, 2002):
1. cauze legate de factorul uman:
> deficienţe de ordin fizic, biologic sau fiziologic;
> alimentaţie insuficientă sau cu carenţe ale unor componente nutritive esenţiale;
- nesatisfacerea necesităţilor de odihnă pasivă (somn) şi folosirea insuficientă a odihnei active;
- grad scăzut de antrenament în muncă;
- deficienţe la nivelul proceselor psihice şi al personalităţii;
- nivel scăzut de dezvoltare a aptitudinilor;
- stări afectiv-motivaţionale negative;
- nivel de interese inexistent, scăzut sau demobilizator;
- atitudini neadecvate;
- insuficiente cunoştinţe generale şi de specialitate.
- cauze legate de factorul tehnic:
- caracteristicile constructive şi funcţionale ale echipamentelor tehnice;
- caracteristicile comenzilor;
- gradul de automatizare a funcţionării;
- starea utilajelor.
- cauze legate de caracteristicile mediului:
- mediul fizic: particularităţi fizice şi chimice ale mediului ambiant (temperatură, iluminat, curenţi de aer, zgomote, vibraţii, umiditate) care nu sunt la parametrii convenabili (minerit, siderurgie, exploatări petroliere);
- mediul psihosocial: -mediu permisiv/ ostil;
- atmosferă tensionată la locul de muncă
- teamă de sancţiuni;
- nivel scăzut sau inechitabil al recompenselor;
– grad scăzut de satisfacere a nevoilor
materiale sau culturale.
- cauze legate de sarcina de muncă:
- regimul de muncă (muncă în schimburi, orar prelungit, ore suplimentare) şi al pauzelor în timpul activităţii necorespunzător;
- responsabilităţi multe la locul de muncă;
- suprasolicitarea/ subsolicitarea din partea sarcinii de muncă;
> specificul muncii (monotonia muncii determină apariţia plictiselii şi în consecinţă a oboselii).
8.4.3. Simptomele oboselii (Tabachiu, 1997): I. Obiective:
- Economice: 1.1. cantitative:
- scăderea randamentului;
- scăderea ritmului de muncă;
- oscilaţii ale performanţelor;
> accidente de muncă.
103
1.2. calitative:
> creşterea numărului de erori şi a rebuturilor;
|
2. Fiziologice: |
> scăderea capacităţii creatoare în muncă.
- accentuarea respiraţiei:
- creşterea tensiunii arteriale şi a pulsului;
– modificări în activitatea glandelor endocrine;
|
II. Subiective: |
- modificări în compoziţia sângelui şi a urinei.
- dureri musculare;
- apariţia senzaţiei de oboseală;
- somnolenţă;
- stare tensionată, conflictuală, de nemulţumire şi frustrare;
– tonalitate afectivă scăzută;
– nemulţumire faţă de propria persoană.
8.4.4. Formele oboselii:
Oboseala poate îmbrăca mai multe forme (Iosif, 1996):
- Oboseala musculară: este provocată de solicitarea un timp îndelungat/ suprasolicitarea muşchilor;
- Oboseala senzorială: apare la nivelul organelor senzoriale mai ales la nivelul aparatului auditiv şi vizual;
- Oboseala intelectuală: este determinată de munca intelectuală;
- Oboseala generală: este provocată de solicitări ale întregului organism.
Atunci când simptomele oboselii zilnice se acumulează pe o perioadă îndelungată apare oboseala cronică care se manifestă prin:
- instabilitate emoţională;
- alterarea capacităţii de comunicare;
- stări de anxietate;
- scăderea interesului şi iniţiativei;
- alterarea capacităţii de concentrare a atenţiei;
- tulburări de memorie;
- tulburări de somn;
- tulburări de apetit alimentar şi sexual;
- tulburări de comportament manifestate prin izolare. Dacă odihna pasivă sau activă nu reuşeşte să refacă capacitatea
de muncă diminuată poate apare sindromul de surmenaj, astenie nervoasă şi chiar depresie. Măsurile care se iau în această situaţie sunt:
> întreruperea temporară a activităţii (concediu de odihnă sau concediu medical);
> schimbarea temporară sau definitivă a locului de muncă;
- schimbarea temporară sau definitivă a profesiei;
- pensionare pe caz de boală.
8.4.5. Prevenirea oboselii (Tabachiu, 1997):
- Măsuri generale:
> Organizarea raţională a regimului de muncă şi a pauzelor de odihnă (număr, conţinut, momentul introducerii lor) având în vedere curba randamentului şi a oboselii zilnice şi săptămânale, astfel încât să se asigure o eficienţă sporită şi un nivel optim al capacităţii de muncă, precum şi o stare fizică şi psihică bună. Conform acestor indicatori la începutul zilei şi săptămânii de lucru se vor efectua munci mai uşoare, pentru a permite organismului să se adapteze la activitatea de muncă după perioada de repaus. De asemenea, la sfârşitul zilei şi în ultima zi a săptămânii de lucru se vor planifica activităţi mai uşoare;
- Reglementarea duratei zilei de lucru, a săptămânii şi a concediilor de odihnă
- Ameliorarea condiţiilor mediului fizic ambiant şi a celor de microclimat;
- Îmbunătăţirea ambianţei psihosociale atât în cadrul grupurilor de muncă cât şi al raporturilor ierarhice şi de colaborare intergrupale;
> Orientarea, selecţia şi pregătirea profesională să fie făcute corect.
- Măsuri specifice: mijlocul principal, esenţial pentru înlătu-
rarea oboselii şi refacerea capacităţii de muncă este odihna sub formă
de repaus pasiv (somn) sau repaus activ. Repausul activ reprezintă
desfăşurarea unei activităţi mai uşoare şi mai atractive care să aibă un
rol compensator faţă de activităţile profesionale de bază. Repausul
activ poate avea loc în timpul pauzelor de producţie, după încheierea
zilei de muncă, la sfârşitul săptămânii sau în timpul concediilor.
