Outsourcing-ul este transferul sau delegarea către un furnizor extern de servicii a unor operaţiuni efectuate în firmă. Clientul primeşte serviciile ca şi o activitate distinctă integrată în operaţiunile companiei sale. [1] Se mai foloseşte termenul de EFII (Externalizarea Funcţiilor Interne ale Înteprinderii). De exemplu: ICT hosting, webmail, networking, contabilitate, iBanking, managementul Platformei Virtuale, DCM la un ASP, logistică, administrarea şi curăţenia spaţiilor, securitatea sistemului şi paza, eLearning-eTraining, eAsigurarea, ePromovarea, eReclama, eMarketing, eProduction. Externalizarea poate merge până la nivelele superioare de conducere şi decizie ale firmei.[2]
Outsourcing Managenent sau Managementul Serviciilor Externalizate este activitatea conducerii companiei de a încheia şi urmări realizarea contractelor de outsourcing, prin care o întreprindere îşi rentabilizeaza serviciile pe care le execută ineficient sau în pierdere. Outsourcingul este fi o strategie de management dinamic şi mobil, parte componentă a mKM.
Externalizarea este o modalitate inteligentă de:[3]
- a transfera sau delega către un furnizor de servicii extern, specializat şi eficient, anumite operaţiuni secundare sau chiar managementul zilnic al unui proces de afaceri, operaţiune ce permite conducerii să se concentreze asupra competenţelor principale ale organizaţiei, să economisească bani şi timp;
- a adapta rapid o companie la schimbările de mediu si piată; a conserva sau realoca optim resursele;
- a executa mai ieftin şi calitativ superior unele operaţiuni;
- a reduce cheltuielile administrativ-birocratice neproductive cu personalul, echipamentele, consumabilele, energia etc.;
- a reduce riscurile financiare şi operationale, a le face controlabile şi implicit a creşte valoarea afacerii;
- a spori veniturile, a îmbunatati raportul cost-performanţă, a administra mai eficient lanţul POCC;
- a beneficia de idei şi soluţii noi, de cele mai bune practici, standarde şi tehnologii avansate.
Există şi anumite temeri legate de outsourcing, după cum urmează:[4]
- Rezistenţa organizaţiei faşă de schimbarea stilului sau metodelor administrative;
- Reacţia negativă a personalului care se teme că „nu va mai fi ca înainte” sau îşi va pierde locul de muncă;
- Pierderea controlului asupra propriului sistem;
- Îndoieli privind calitatea, performanţa în cazul unei externalizari necontrolate;
- Lipsa de experienţă în outsourcing.
În literatura de specialitate se disting mai multe tipuri de outsourcing:[5]
- outsourcing “tradiţional” – când personalul companiei este preluat de către furnizorul de servicii (outsourcer) pentru realizarea operaţiunilor contractate/subcontractate, alături de specialiştii săi;
- outsourcing “green-field” – când compania işi modifică procesele de afaceri şi angajează o firmă care să-i furnizeze un nou serviciu.
După subiectul outsourcing-ul, distingem trei categorii:
- Activităţi principale (îngrijirea pacienţilor, producţia întreprinderii, administrarea imaginii pe piaţă, vânzarea de servicii)
- Activităţi secundare, dar esenţiale pentru funcţionare (contabilitatea, administrarea achiziţiilor, resursele umane, publicitatea).
- Activităţi terţiare (securitatea, curăţenia, tipăriturile).
Din punct de vedere al obiectivelor ce trebuie atinse, distinge:
- Outsourcing-ul tactic, este limitat în complexitate şi timp şi are ca scop degajarea unor soluţii rapide de răspus provocărilor de moment ale pieţei;
- Outsourcing-ul strategic, presupune o colaborare pe termen lung în care beneficiarul se concentrează asupra propriului business şi externalizează restul proceselor;
- Outsourcing-ul transformaţional, urmăreşte un parteneriat între firma de outsourcing şi echipele interne ale organizaţiei, având ca scop împărtăşirea cunoştinţelor, competenţelor şi a experienţelor complementare.
Din punct de vedere al abordării outsourcing-ul poate ţinti:
- Abordarea integrală prin care funcţiile sunt efectuate exclusiv de personalul externalizat;
- Abordarea parţială prin care funcţiile sunt efectuate de o echipă mixtă, compusă din angajaţi interni asistaţi de specialişti externi;
- Parteneriatul când funcţiile sunt executate în cooperare, prin integrarea echipelor interne şi externe, realizându-se astfel împărtăşirea cunoştinţelor, competenţelor şi experienţei complementare.
[1] Radu Adrian MLEŞNIŢĂ, Curs mBIZ – Mobile Business 2007, http://e-cat.ro/login.php;
[2] Idem;
[3] Idem;
[4] Idem;
[5] Idem;
