Activitatea de urmărire penală se desfăşoară de către procuror şi de către organele de urmărire penală.
Organele de urmărire penală sunt constituite conform art. 253 din C.P.P.,în cadrul:
- Ministerului Afacerilor Interne;
- Serviciului de Informaţii şi Securitate;
- Departamentul Vamal;
- Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei;
Potrivit scopului bine determinat sunt expuse şi sarcinile organului de urmărire penală, cum ar fi:
- organul de urmărire penală este obligat să acumuleze probele necesare pentru a cerceta sub toate aspectele circumstanţele cauzei;
- organul de urmărire penală este obligat să acumuleze probe atât în favoarea cît şi în defavoarea bănuitului, învinuitului, pentru a demonstra vinovăţia sau respectiv nevinovăţia;
- organul de urmărire penală trebuie să acumuleze şi să confrunte probele de acuzare şi cele care nu confirmă acuzarea sau o atenuează; (obligaţia aceasta se menţine şi în cazul în care bănuitul sau învinuitul recunoaşte vinovăţia)
- organul de urmărire penală trebuie să manifeste un rol activ şi la explicarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi altor participanţi la procesul penal;
- organele de urmărire penală sunt obligate să acumuleze date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit, favorizat sau contribuit la săvârşirea infracţiunii;
Pentru a desfăşura activităţi de urmărire, organul judiciar trebuie să aibă competenţa a efectua acţiuni de urmărire penală. Cauzele penale fiind deosebit de diversificate prin gravitatea faptelor, locul unde au fost comise, ori persoana făptuitorului, acestea se impun a fi repartizate spre o justă apreciere de organele de urmărire penală.
În literatura de specialitate competenţa este definită ca fiind o capacitate, pe care o are organul de urmărire penală sau instanţa de judecată de a soluţiona o cauză penală.
Astfel, organul de urmărire penală obţine prerogativele unui de organ împuternicit de stat, care în faza de urmărire penală desfăşoară activităţi legate de acumularea probelor necesare cu privire la existenţa componenţei de infracţiune, la identificarea făptuitorului sau a făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora.
Competenţa organelor de urmărire penală are două înţelesuri, unul fiind dreptul şi obligaţia organelor de urmărire penală de a efectua urmărirea penală pe o anumită cauză şi altul referitor la repartizarea legală a cauzei penale atribuţiilor unui anumit organ de urmărire penală.
A stabili competenţa unui organ de urmărire penală cu privire la o anumită cauză penală, înseamnă a verifica dacă acel organ are dreptul şi obligaţia de a începe efectuarea acţiunilor de urmărire penală. Organul de urmărire penală sesizat despre comiterea unei infracţiuni este obligat să-şi verifice competenţa.
Dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organului competent. Chestiunile legate de conflictul de competenţă se soluţionează de procurorul care exercită controlul asupra urmăririi penale sau, după caz, de procurorul ierarhic superior. Conflictul de competenţă între organele de urmărire penală este inadmisibil.
În cazul în care organul de urmărire penală constată că urmărirea penală nu este de competenţa sa, el este obligat să efectueze acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amnare. Procesele-verbale privind acţiunile efectuate în asemenea cazuri se anexează la cauza respectivă care se remite procurorului, pentru a o transmite organului competent.
Competenţa organului de urmărire penală a Ministerului Afacerilor Interne. Organele de urmărire penală a M.A.I. ocupă un loc deosebit de important în categoria organelor de urmărire penală şi efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată prin lege în competenţa altor organe de urmărire penală sau este dată în competenţa lui prin ordonanţa procurorului. Putem spune că organele de urmărire penală a M.A.I. au o competenţă generală.
Organele de urmărire penală ale Ministerului Afacerilor Interne au o dublă subordonare, pe linie administrativă – se subordonează şefilor ierarhici din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar în activitatea de urmărire penală se subordonează procurorului, care conduce şi exercită urmărirea penală. (p. „b”, Capitolul II, a Legii Republicii Moldova nr. 118-XV din 14.03.2003, cu privire la Procuratură.) Conform art. 52 din C.P.P., procurorul conduce personal urmărirea penală şi controlează legalitatea acţiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire penală.
În contextul celor expuse se determină următoarele infracţiuni cu drept de examinare de către organele de urmărire penală ale Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova:
- Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei (art. 145-163 C. P.)
- Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei (art. 164-169 C. P.)
- Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor (art.176-185 C. P.)
- Infracţiuni contra patrimoniului (art. 186-190, 192-194, 196-200 C. P.)
- Infracţiuni contra familiei şi minorilor (art. 201-210 C. P.)
- Infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale (art. 211-222 C. P.)
- Infracţiuni ecologice (art. 222-235 C. P.)
- Infracţiuni în domeniul transporturilor (art. 262-277 C. P.)
- Infracţiuni contra securităţii publice şi ordinii publice (art. 278-302 C. P.)
- Infracţiuni contra justiţiei (art. 303-323 C. P.)
- Infracţiuni contra autorităţilor publice şi securităţii de stat (art. 348-363 C. P.)
- Infracţiuni militare (art. 364-393 C. P.)
Competenţa organelor de urmărire penală al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. Serviciului de Informaţii şi Securitate îi revin atribuţiile vizănd elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale a unui sistem de măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea acţiunilor care conform legislaţiei periclitează securitatea de stat, publică şi a persoanei.
Organul de urmărire penală al Serviciului de Informaţii şi Securitate efectuează urmărirea penală în privinţa:
- infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii (art. 135-144 C. P.)
- infracţiunilor contra securităţii statului (art. 337-347 C. P.)
O reglementare în detalii privind competenţa Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova o putem găsi în Legea Republicii Moldova privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr. 753-XIV din 23.12.1999.
Competenţa organului de urmărire penală al Departamentului Vamal. Organul de urmărire penală al Departamentului Vamal efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor prevăzute în art. 248 C. P. (contrabanda) şi art. 249 C. P. (eschivarea de la achitarea plăţilor vamale, pe lângă aceea că constituie infracţiuni economice sunt şi infracţiuni privind frontiera de stat, de aceea în cazul acestor infracţiuni este prevăzută competenţa Departamentului Vamal.
Competenţa organului de urmărire penală al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Organul de urmărire penală al CCCEC efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor prevăzute în articolele 191, 195, 236-261, 324-336 din Codul penal al Republicii Moldova.
Atribuţiile şi drepturile C.C.C.E.C. sunt stipulate în Legea Republicii Moldova cu privire la CCCEC, nr. 404-XV din 06.06.2002 şi anume în capitolul II al Legii, unde se stipulează că atribuţiile Centrului sunt:
– preîntâmpinarea, depistarea, cercetarea şi curmarea contravenţiilor şi infracţiunilor economico-financiare şi fiscale;
– contracararea corupţiei şi protecţionizmului;
– contracararea legalizării bunurilor şi spălării banilor obţinuţi ilegal.
