Publicat în

Organizaţiile şi existenţa noastră cotidiană

Oamenii sunt prin natura lor sociabili, de aceea se spune că istoria umanităţii se întrepatrunde cu istoria organizaţiilor sociale.

          Prima dată au fost familiile şi triburile mici normale, apoi au apărut aşezările permanente cu comunităţi tribale. În continuare s-au dezvoltat statele feudale şi în  sfârşit au apărut statele naţionale.

          Această evoluţie organizaţională s-a accentuat în timpul revoluţiei industriale şi după această perioadă.

          De fapt, în decursul secolelor s-au petrecut schimbări accentuate, ca de pildă, lumea occidentală s-a transformat dintr-o societate predominant agrară, orientată spre familie, spre grupuri reformale şi mini comunităţi, într-o societate industrială complexă, caracterizată prin apariţia şi existenţa unor organizaţii mari, formale.

          Organizaţiile nu sunt ceva corelat sau fenomene interpersonale, ele sunt irevocabil implicate în viaţa noastră de fiecare zi. Sunt o parte adânc înrădăcinată în existenţa noastră cotidiană:

  • ne naştem într-o familie cu ajutorul unei organizaţii;
  • ne petrecem o mare parte din viaţa noastră în instituţii de educaţie şi iniţiere;
  • organizaţiile de muncă sunt acelea unde consumăm cea mai mare parte din

       viaţa noastră activă, în cadrul unor relaţii formale şi informale;

  • cu excepţia schimbărilor, toţi suntem implicaţi în viaţa cotidiană într-o

       diversitate mare de grupuri şi organizaţii;

          În sensul cel mai general cultura se referă la modelul de viaţă al unui popor.

          Indivizii au urmat întotdeauna anumite căi sau moduri de comportare care  devenind curente sau obişnuite s-au transformat  astfel  într-un model, respectiv o mulţime de percepte cu o semnificaţie anume.

          Societăţile se deosebesc în mod esenţial prin modelele lor culturale iar comparaţiile transculturale sunt posibile tocmai pentru că putem identifica asemănări chiar în mijlocul diferenţelor culturale.

          Cultura se referă la modalitatea în care existenţele umane înţeleg lumea.

          În sensul cel mai larg cultura defineşte şi exprimă atât atitudinile cât şi comportamentul.   Ea reprezintă o modalitate de existenţă, evaluare şi acţiune împărtăşită de o colectivitate şi transmisă din generaţie în generaţie.

          Cultura cuprinde conceptul de moralitate determinând fiecare grup de oameni să afle ce este drept şi ce este corect şi învaţă indivizii cum trebuie făcute lucrurile sau cum trebuie îndeplinite sarcinile.

          Cultura este împărtăşită de toţi membri unui grup, în acelaşi fel formându-se baza pentru viaţa socială sau comună.

          Totodată cultura este şi un fenomen care se dezvoltă în timp, ea presupune o continuitate fluidă  „trecut – prezent – viitor”.

          Viaţa socială depinde de întinderea conformismului legat de înţelegerile şi percepţiile care alcătuiesc o cultură dată, dar aceleaşi înţelegeri şi perceperi împărtăşite sunt în continuă  evoluţie şi schimbare.

          Oamenii modelează cultura respectivă dar în acelaşi timp sunt ei înşişi modelaţi de ea.

          Condiţionarea culturală este adânc înrădăcinată în subconştientul nostru şi adesea recunoaştem propriile noastre atribute culturale numai când suntem în faţa altor culturi.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *