Publicat în

Planificare – Organizare – Comandă – Control

Managementul modern presupune adaptarea funcţiilor sale clasice la cerinţele impuse de noua economie bazată pe cunoaştere şi tehnologii de informare şi comunicare  avansate.

Funcţiile managementul bazat pe cunoaştere sunt:[1]

  • Planificarea este activitatea prin care sunt evaluate, cuantificate şi repartizate resursele materiale şi umane, bunurile tangibile şi intangibile ale companiei, prin intermediul planurilor pe termen scurt, mediu si lung. Automatizarea şi digitalizarea lanţului de activităţi pentru elaborarea, aprobarea, implementarea şi urmărirea realizării indicatorilor de plan, reprezintă condiţia primordială a eficienţei m-Management. Orice obiectiv fără un plan intocmit rămâne un simplu vis. Uneltele planificării sunt: Bugetul de Venituri şi Cheltuieli; Graficul Gantt ; Graficul PERT ; Agenda de Lucru ; Tabloul de Bord, etc. Noul stil de conducere glisează de la planing management la project management.

Organizarea: este activitatea de analiză, proiectare, implementare şi adaptare permanentă a compartimentelor interne (ex. cercetare, marketing, producşie, logistică, financiar-contabilitate, resurse umane), precum şi a reţelei interne de informare şi comunicare ale companiei, la factorii externi în scopul realizării planului şi a strategiilor de dezvoltare durabilă. Menţinerea unei structuri organizatorice flexibile, precum şi a unui sistem optim de informare şi comunicare operativă, internă şi externă, reprezintă condiţia esenţială a competitivităţii m-Management.

Diversitatea cauzelor care poate determina dificultăţi şi perturbări aferente procesului de comunicare face obligatorie existenţa în cadrul sistemului a posibilităţilor de reglare, de adaptare şi de transformare[2]. Elementul central al acestei reglări este reprezentat de feed-back, care îi permite receptorului ( persoana căreia îi este destinat mesajul) să-şi emită reacţiile, iar emiţătorul (persoana care a emis mesajul iniţial) să le înregistreze.

Abilitatea comunicatorului de a răspunde adecvat feed-back-ului[3] (procesul prin care emiţătorului i se transmite reacţia receptorului) este determinantă pentru eficienţa comunicării.

Funcţiile feed-back-ului sunt următoarele:

  1. funcţia de control al înţelegerii, al receptării în bune condiţii a mesajului;
  2. funcţia de adaptare a mesajului la caracteristicile participanţilor în procesul de comunicare;
  3. funcţia de reglare socială prin flexibilitatea rolurilor şi funcţiilor îndeplinite de diverşi participanţi la comunicare, în măsură să faciliteze înţelegerea punctului de vedere al celuilalt;
  4. funcţia socio-afectivă, prin creşterea siguranţei interne şi a satisfacţiei participanţilor

Organigrama este forma grafica prin care sunt proiectate si reprezentate departamentele, direcţiile, birourile, secţiile, atelierele intreprinderi, precum şi legăturile ierarhice-pe-verticală dintre compartimente.

Flow Chart-ul este forma grafică a fluxului orizontal de bunuri tangibile şi intangibile, a interacţiunilor interne dintre compartimente, precum şi dintre acestea şi mediul extern.

  • Comanda (Decizia): presupune procesul de analiză, pregatire, elaborare, luare şi transmitere a deciziilor prin intermediul sistemului de informare şi comunicare al companiei.

Automatizarea şi digitalizarea acestor subactivităţi duce la creşterea performanţelor m-Managementului.

  • Controlul: presupune analiza, verificarea, raportarea şi securizarea activităţilor tuturor sectoarelor companiei.

Raportarea continuă şi în timp real asigură fluiditatea şi buna desfăşurare a activităţilor.

Automatizarea operaţiunilor de control preventiv, permanent şi periodic reprezintă condiţia de bază a existenţei mKM- mobile Knowledge Management.

Gestionare inteligentă (IM – Intelligent Management) cumulează managementul tuturor activităţilor organizaţiei, în scopul dezvoltării capitalului intelectual (IC – Intellectual Capital) şi al creşterii economice rapide a companiei.

 

[1] Idem;

[2] I. Chiru, “ Comunicare interpersonală”,  Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, pag.53;

[3] Viorica Ana Chişu, „Manualul specialistului în resurse umane”, Casa de Editură Irecson, Bucureşti 2002, pag.153;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *