Publicat în

Politici în domeniul resurselor umane

Spre deosebire de strategii, politicile au în vedere un orizont de timp mai redus, un grad mai pronunţat de detaliere şi, în plus, conţin o serie de elemente suplimentare de natură operaţională. Dacă în cazul strategiilor vorbim de o acomodare a lor în funcţie de evoluţia factorilor externi, politicile sunt supuse  unui proces mult mai acut de modificare, datorat schimbărilor contextuale.

O importanţă deosebită o au acele atribute ale politicilor ce le conferă acestora finalitatea dorită, şi anume:

  • concordanţa cu obiectivele, strategiile şi politicile generale ale firmei;
  • reflectarea setului de valori al organizaţiei privind atitudinea faţă de factorul uman;
  • cuprinderea unei arii cât mai extinse din problematica de personal;
  • concordanţa cu prevederile legale şi contractuale în materie, inclusiv cele aferente contractului colectiv de muncă;
  • caracterul participativ al elaborării lor, mai ales pentru cei ce urmează să le aplice;
  • corelarea procedurilor specifice domeniului;
  • transparenţă şi adecvare, orientarea către angajaţi şi climatul de succes;
  • definire clară şi redactare accesibilă.

Dintre numeroasele politici specifice managementului resurselor umane, vom menţiona – cu titlu de exemplu – câteva dintre cele mai relevante şi anume: politica oportunităţilor egale, sau a egalităţii şanselor; politicile de tip angajament, politici pe segmente de activitate, politica implicării şi participării şi politica relaţiilor cu angajaţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *