I.Cele mai multe decizii etice, cât şi cele care contravin cerinţelor etice, conduc la extinderea consecinţelor dincolo de graniţele entităţii în care se iau (fie întreprindere sau ţară). Astfel, actele de corupere şi de mituire schimbă procese la nivel de întreprinderi dar şi la nivel guvernamental. Poluarea afectează mediul pe o arie mai largă decât cea a întreprinderii poluante; produsele contrafăcute, cele lipsite de siguranţă distrug numeroase vieţi, uneori pe o arie foarte largă.
2.Cele mai multe decizii etice sau neetice se iau în condiţiile unor alternative manageriale ce constituie întrebări al căror răspunsuri, fiind vorba de o alegere cu efecte contradictorii, comportă mari dificultăţi. De exemplu, este necesar ca un manager să plătească un comision confidenţial sau nu în condiţiile în care fără acest compromis riscul ca afacerea să eşueze e mare, iar managerul e pus în situaţia să restrângă activitatea, să genereze şomaj? Simplificând lucrurile, apare tentaţia de a înclina balanţa în favoarea acordării comisionului confidenţial, dar dacă lucrurile se judecă mai în profunzime, întotdeauna este de preferat un comportament etic.
3.Unele decizii etice sau neetice produc evenimente variate care prezintă consecinţe opuse mai ales din punct de vedere al câştigurilor financiare şi al costurilor sociale. Astfel, se plăteşte o mită, dar se menţine valoare vânzărilor, se poluează aerul ori apa, dar se evită costurile de instalare şi punere în funcţiune a echipamentelor de control asupra poluării; se proiectează un produs care prezintă o oarecare nesiguranţă, dar se reduc costurile materialelor.
- Unele decizii etice sau neetice au consecinte nesigure pe termen scurt, dar prin decizii etice se asigură durabilitate şi securitate.
- Cele mai multe decizii etice şi care care contravin comportamentului etic au, pe termen lung, consecinţe generale, dar şi personale, individuale. Multi oameni cred că deciziile etice, la prima vedere, pot reduce profiturile companiei, însă nu şi salariile managerilor, ori şansele de promovare. Această optică s-a încetăţenit pornindu-se de la faptul că, de regulă, controlul managerial vizează rezultatele financiare şi numai foarte rar calitatea etică a deciziei.
