La baza conceperii şi exercitării managementului firmelor se află un ansamblu de principii generale – care au o triplă determinare socio-economică, tehnico-materială şi umană. Aceste principii se divid, în funcţie de sfera de cuprindere a proceselor de management şi a ansamblului activităţilor care alcătuiesc întreprinderile, în generale şi specifice diferitelor componente majore ale sistemului de management: structura organizatorică, subsistemul informaţional ş.a.si care exprimă nivelul de dezvoltare al ştiinţei managementului şi fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcătuind împreună un sistem a cărui cunoaştere şi aplicare este indispensabilă pentru toţi managerii şi pentru personalul de specialitate implicat în managementul activităţilor agenţilor economici – şi specifice – diferitelor componente majore ale sistemului de management: structura organizatorică, subsistemul informaţional, etc.
Principiile generale ale managementului firmei exprimă nivelul de dezvoltare al ştiinţei managementului şi fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcătuind împreună un sistem a cărui cunoaştere şi aplicare este indispensabilă pentru toţi managerii şi pentru personalul de specialitate implicat în managementul activităţilor agenţilor economici.
– principiul asigurării concordanţei dintre parametrii sistemului de management al firmei şi caracteristicile sale esenţiale şi ale mediului ambiant – funcţionarea şi competitivitatea firmei implică o permanentă corelare, adaptare şi perfecţionare a sistemului de management la situaţia efectiv existentă în cadrul său, la cultura organizaţională şi la contextul socio-economic în care-şi desfăşoară activităţile;
– principiul managementului participativ – exercitarea celor mai importante şi complexe procese şi relaţii de management în cadrul firmei este necesar să se bazeze pe implicarea managerilor, specialiştilor şi reprezentanţilor proprietarilor apelându-se la leadership şi realizându-se un nou tip de cultură organizaţională;
Exercitarea celor mai importante şi complexe procese şi relaţii de management în cadrul firmei este necesar să se bazeze pe implicarea unor grupe de manageri, specialişti şi reprezentanţi ai proprietarilor.
Sintetic, elementele care reclamă managementul participativ la nivelul agenţilor economici sunt: complexitatea şi dinamismul crescând al activităţilor din cadrul firmei, fluiditatea unor componente majore ale mediului ambiant, rapiditatea evoluţiilor ştiinţifice, tehnice, comerciale, organizatorice contemporane, nivelul ridicat de pregătire a majorităţii personalului din firme, internaţionalizarea activităţilor economice etc.
Participarea personalului la derularea proceselor şi relaţiilor de management este necesar să se realizeze diferenţiat, cu un plus de intensitate la nivelul firmelor mari şi mijlocii, în domeniile de activitate cu o complexitate şi un dinamism superioare şi pentru personalul cu un nivel de pregătire ridicat.
În firmele competitive din ţările dezvoltate, îndeosebi de dimensiuni mari şi mijlocii, tendinţa este de a include în organismele manageriale participative reprezentanţi ai principalilor ,,stakeholders’’ (beneficiari ai activităţilor acestora). În această categorie se include: acţionarii, sindicatele, clienţii, furnizorii, autorităţile locale etc.- principiul motivării tuturor factorilor implicaţi, a stakeholders, în activităţile firmei – motivarea, ca principiu de management al firmei, exprimă necesitatea unei asemenea stabiliri şi utilizări a stimulentelor şi sancţiunilor materiale şi morale de către factorii decizionali încât să se asigure o împletire armonioasă a intereselor tuturor părţilor implicate, a stakeholders, generatoare de performanţe superioare ale organizaţiei;
– principiul eficacităţii şi eficienţei – dimensionarea, structurarea şi combinarea tuturor proceselor şi relaţiilor manageriale este necesar să aibă în vedere maximizarea efectelor cuantificabile şi necuantificabile ale firmei în vederea asigurării unei competitivităţi ridicate.
- Sistemul de management al firmei
Funcţionalitatea şi competitivitatea firmei implică o permanentă corelare, perfecţionare, adaptare a sistemului de management la situaţia efectiv existentă în cadrul său şi în contextul socio-economic în care îşi desfăşoară activităţile.
Sorgintea acestui principiu rezultă din dinamismul dezvoltării economice, tehnologice, ştiinţifice, culturale etc. Ca urmare, variabilele de management, atât endogene cât şi exogene agenţilor economici, îşi modifică parametrii în ritm rapid, determinând schimbări în relaţiile de management şi în conţinutul procesului de management.
În legătură cu aplicarea acestui principiu se ridică două aspecte majore: a) asigurarea unei concordanţe cât mai depline între parametrii sistemului de management, pe de o parte, şi caracteristicile întreprinderii şi ale contextului său, pe de altă parte; b) între realizarea acestei concordanţe la un nivel cât mai înalt de dezvoltare a ambelor aspecte, nivel condiţionat în ultimă instanţă pentru eficienţa procesului de management şi, implicit, a firmei respective. Apariţia de necorelări, în special generate de rămânerea în urmă a parametrilor sistemului de management, generează disfuncţionalităţi şi, implicit, ineficienţă. În consecinţă, prevenirea apariţiei de neconcordanţe între structura şi funcţionalitatea sistemului managerial al firmei şi necesităţile acesteia şi ale mediului impune un permanent efort previzional, anticipativ, concretizat în remodelarea, în adaptarea primelor.
Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional, etc. din cadrul firmei, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor de management, în vederea obţinerii unei eficacităţi şi eficienţe cât mai mari. Indiferent de caracteristicile firmei, sistemul de management cuprinde mai multe componente, care se deosebesc în funcţia de natura, de caracteristicile instrumentarului utilizat, şi anume: subsistemul organizatoric, subsistemul informaţional, subsistemul decizional, subsistemul metode şi tehnici de management.
– subsistemul organizatoric al firmei constă în ansamblul elementelor de natură organizatorică ce asigură cadrul, divizarea, combinarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă în vederea realizării obiectivelor previzionate;
– subsistemul informaţional desemnează totalitatea datelor, informaţiilor, circuitelor informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor existente într-o firmă, care au drept scop să asigure suportul informaţional necesar pentru previzionarea şi îndeplinirea obiectivelor;
– sistemul decizional constă în ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate în cadrul firmei de manageri;
– subsistemul metode şi tehnici de management este alcătuit din ansamblul metodelor, tehnicilor şi procedurilor utilizate în managementul unei firme.
