Pe acest plan se poartă disputele cele mai aprinse, iar corporaţiile multinaţionale
sunt primele incriminate, deoarece distrugerile de mediu, soldate cu numeroase
victime, produc efecte grave, adesea ireversibile, nu numai în ţările unde se produc,
ci afectează global clima, calitatea apei şi a aerului la scară planetară. Cauzele
distrugerilor ecologice sunt aceleaşi ca şi în cazul protecţiei insuficiente a
salariaţilor la locul de muncă: legislaţia foarte permisivă, gradul scăzut de
competenţă tehnologică şi de conştientizare a pericolelor la care se expune
populaţia locală, costurile ridicate ale tehnologiilor nepoluante etc.
De fapt, cazul care a adus în centrul atenţiei etica afacerilor internaţionale a
fost dezastrul de la Bhopal, din India. În anul 1984, la o uzină chimică a firmei
Union Carbide din Bhopal, din cauza reducerilor drastice a cheltuielilor de
întreţinere şi de siguranţă, şi mai ales din cauza lipsei de pregătire a personalului, a
explodat un rezervor ce conţinea o substanţă extrem de toxică: izocianat de metil.
Substanţa s-a împrăştiat în atmosferă şi evenimentul s-a soldat cu peste 2000 de
morţi şi circa 200.000 de răniţi mai mult sau mai puţin grav. Bhopal nu este nici pe
departe un caz singular. În 1972, aproape 5000 de irakieni au murit după ce au
consumat cereale tratate cu mercur, importate din SUA, fără etichete de avertizare.
În 1979, oameni şi animale din Egipt au fost infestaţi de pesticidul Leptophos. În
1984, alte sute de oameni au murit din cauza exploziei unei conducte de gaze
naturale lichefiate. Eşuarea petrolierului Valdez, al companiei Exxon sau explozia
de la Cernobîl sunt doar câteva dintre evenimentele foarte grave de poluare a
mediului.
Faţă de aceste fenomene, reacţia şi presiunea opiniei publice internaţionale
au fost suficient de puternice pentru a forţa corporaţiile transnaţionale să accepte că
au obligaţia de a lua măsuri radicale de protecţie ecologică şi în ţările unde
legislaţia locală nu impune standarde foarte ridicate – atât prin suportarea unor
costuri mai mari pe care le presupun tehnologiile nepoluante, cât şi prin avertizarea
şi pregătirea mult mai serioasă a personalului şi a populaţiei din ţările Lumii a
Treia în care operează. În faţa acestui gen de probleme, competitorii (în marea lor
majoritate) au convenit tacit să procedeze cu toţii mai responsabil faţă de pericolele
ecologice, deoarece opinia publică din ţările lor de origine manifestă o atitudine
extrem de ostilă faţă de companiile cu o reputaţie dubioasă în ceea ce priveşte
politica de protecţie a mediului.
Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale
Dată fiind varietatea culturală a valorilor şi principiilor morale de-a lungul şi de-a latul planetei şi întrucât politicile acomodante au dus la numeroase efecte
inacceptabile, s-a conturat din ce în ce mai pregnant ideea elaborării unor coduri
etice internaţionale, prin acordul explicit al unor asociaţii guvernamentale sau
non-guvernamentale, în care rolul principal revine marilor corporaţii
transnaţionale. Căutările sunt din ce în ce mai numeroase, însă rezultatele se lasă,
deocamdată, aşteptate, cel puţin pe plan practic.
Institutul Internaţional de Etică în Afaceri propune firmelor de anvergură
mondială următoarele trei principii de bază:
INTEGRAREA. Etica în afaceri trebuie să pătrundă în toate aspectele culturii
organizaţionale şi să se reflecte în sistemele manageriale. Companiile trebuie să
înceapă cu integrarea eticii în fixarea obiectivelor şi în practicile de recrutare,
angajare şi de promovare a personalului.
IMPLEMENTAREA. Comportamentul etic nu este doar o idee, ci reclamă un
efort de implementare a unui plan de schimbare de atitudine în diferitele
compartimente de activitate ale unei corporaţii. Exemple: modificarea sistemelor de
recompensare şi de stimulare a personalului, promovarea unor practici superioare de
protecţie a mediului, consultarea unor experţi atunci când este cazul etc.
INTERNAŢIONALIZAREA. Deschiderea mereu mai extinsă către piaţa
globală este necesară pentru orice afacere de succes din secolul XXI. Ea se poate
realiza prin parteneriate internaţionale, blocuri comerciale şi prin implementarea
acordurilor GATT sau a altor acorduri similare. Clarificarea propriei definiţii a
integrităţii morale, astfel încât aceasta să poată transcede graniţele naţionale, este
necesară pentru orice corporaţie care operează pe piaţa globală, având drept
rezultat un program de acţiune şi un cod etic fără culoare specific culturală, ce nu
solicită modificări de esenţă atunci când se aplică în contexte globale.
Ultimul deceniu a cunoscut o adevărată explozie a codurilor etice de
comportament al corporaţiilor multinaţionale în afacerile internaţionale.
Majoritatea sunt elaborate în conformitate cu principiile stabilite de OECD
(Organization of Economic Cooperation and Development) şi ICGN (International
Corporate Governance Network). Multe dintre ele pot fi accesate pe Internet.
Faptul în sine este îmbucurător. În mod semnificativ, ele concordă în bună măsură,
ceea ce indică un consens asupra obiectivelor şi regulilor de bază în afacerile
internaţionale. Din păcate, multe dintre aceste coduri de conduită enunţă nişte
truisme destul de vagi, iar top managerii şi analiştii economici recunosc faptul că
aproape totul este încă de făcut în ceea ce priveşte implementarea efectivă
a principiilor declarate în activitatea de zi cu zi a firmelor care operează pe piaţa
globală.
Multe probleme îşi aşteaptă încă o soluţie solid argumentată teoretic şi
verificată în practică. Important este însă faptul că problemele cele mai presante au
fost deja formulate şi acceptate de comunitatea corporaţiilor transnaţionale, ceea ce
nu este puţin lucru. Odată pus în mişcare, procesul de evoluţie a eticii în afacerile
internaţionale va continua fără nici o îndoială, într-un ritm accelerat, cu rezultate,
să sperăm, pozitive pentru cât mai multe şi cât mai largi categorii de grupuri
interactive în economia globală.
