Firma reprezintă unitatea în cadrul căreia acţionează şi se manifestă forţe de producţie. În acest cadru se desfăşoară un ansamblu de procese de muncă. În funcţie de conţinut şi efecte aceste procese de muncă se împart în două grupe de bază : procese de execuţie şi procese manageriale.
Spre deosebire de procesul de execuţie, în care forţa de muncă din unitatea economică acţionează asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă, procesul managerial se caracterizează prin faptul că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celeilalte părţi majoritare, cu scopul de a o atrage în mod organizat la realizarea obiectivelor firmei.
Procesul managerial reprezintă un ansamblu de intervenţii prin care managerul prevede, organizează, coordonează, ia decizii şi controlează activitatea salariaţilor săi, în scopul realizării obiectivelor firmei, în condiţii de profitabilitate ridicată.
În orice unitate economică, procesul managerial este dat de totalitatea fazelor şi proceselor de muncă prin care se stabilesc obiectivele unităţii, procesele de muncă necesare realizării lor, precum şi persoanele desemnate să execute măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor în condiţii de profitabilitate.
Sfera de cuprindere şi intensitatea procesului managerial se află în strânsă legătură cu eşalonul managerial, în sensul că, cu cât acesta se realizează pe o treaptă ierarhică superioară a sistemului managerial, cu atât este mai cuprinzător, mai intens şi mai bogat în semnificaţii şi rezultate.
După natura sarcinilor implicate şi modul de realizare, procesul managerial are, după cum spunea Fayol, cinci funcţii principale :
- previziunea ;
- organizarea ;
- comanda ;
- coordonarea ;
- controlul.
Fayol explică aceste funcţii ale managementului după cum urmează :
A prevedea , în concepţia sa înseamnă a scruta viitorul şi a întocmi programul de acţiune considerând prevederea, dacă nu echivalentă, cel puţin o parte principală a conducerii. El este de părere că a prevedea înseamnă totodată a pregăti viitorul, a acţiona, iar instrumentul cel mai eficace al prevederii îl reprezintă programul de acţiune
A organiza , înseamnă a asigura întreprinderea cu tot ceea ce este necesar pentru funcţionarea ei :materii prime, utilaje, bani, personal.
A comanda , înseamnă a face să funcţioneze personalul. Această misiune se repartizează între diferiţi conducători de întreprindere, fiecare având sarcina şi răspunderea unităţii sale.
A coordona , înseamnă a lega , a uni, a armoniza toate faptele şi eforturile, a armoniza toate actele unei întreprinderi în scopul de a uşura funcţionarea şi succesul.
A controla , înseamnă a veghea ca totul să se petreacă în conformitate cu regulile stabilite şi dispoziţiile date. Controlul are drept scop să semnaleze lipsurile şi greşelile pentru a putea fi îndreptate şi pentru a se evita repetarea lor.[1]
Caracteristicile cele mai semnificative ale funcţiilor de prevedere, organizare, coordonare şi control necesare pentru definirea procesului de management sunt :
– sunt specifice în ansamblul lor cadrelor de conducere, fiind unul din elementele de diferenţiere faţă de cadrele de execuţie ;
– au aplicabilitate generală în toate unităţile indiferent de profilul, mărimea sau tipul de activitate şi, de asemenea, la toate nivelele ierarhice ;
– au conţinut şi forme de manifestare diferite fiind dependente de nivelul ierarhic la care se realizează şi de specificul organismului în care acţionează conducătorul respectiv ;
– sunt interdependente, nu se pot manifesta fiecare în parte în stare pură, fapt ce reflectă caracterul de sistem al acestor atribute;
– se realizează într – o proporţie diferită, în funcţie de nivelul ierarhic la care se situează şi de gradul de autonomie al unităţii în care îşi desfăşoară activitatea cadrele de conducere.
[1] I. Petrescu, “Management”, Editura Tipocart, 1993,p.117-121
