Aplicarea IRP cunoaşte în practică două categorii de abordări: secvenţială şi simultană.
În prima categorie, resursele de tip „consumator” (DSM) şi „furnizor” sunt optimzate succesiv, în etape distincte. Sub aspect metodologic, procedeul încorporează elemente ale planificării integrate într-o metodă tradiţională de planificare cu costuri minime.
Principala schimbare constă în introducerea unei etape suplimentare, de selectare şi dimensionare a opţiunilor DSM, înainte de optimizarea resurselor necesare în sistemul (sau sistemele) de alimentare cu energie.
Programarea „secvenţială” se poate aplica relativ simplu, folosind programe de calcul existente, dar implică o restricţie fundamentală: luarea în considerare numai a programelor DSM structurate vertical, în cadrul aceleeaşi fome de energie.
În a doua categorie, resursele DSM şi cele de tip „furnizor” sunt evaluate simultan (fig.4.3). Metodologia este în totalitate conformă cu principiile planificării integrate, permiţând, dacă se doreşte, modelarea competiţiei între mai multe forme de energie. Necesită însă, pentru aplicare, programe de calcul noi, de o complexitate deosebită.
Caracterizarea unitară a opţiunilor care urmează a fi optimizate presupune culegerea şi prelucrarea unui volum apreciabil de informaţii tehnice, economice, legislative, etc. privind: mai multe sisteme de alimentare cu energie, echivalenţa formelor de energie sub aspectul serviciului realizat şi programele DSM.
De asemenea, procesul planificării include numeroase iteraţii, iar rezultatele optimizării trebuie, în continuare, analizate şi evaluate în detaliu sub toate aspectele care condiţionează implementarea.
