Dimensiunile RSC şi motivele pentru implicarea companiilor în acţiuni responsabile social sunt direct legate şi de tipul de răspuns pe care companiile îl oferă la problemele de ordin social. Literatura de specialitate consacră termenul de ‘social responsiveness’ pentru a descrie răspunsul companiilor asociat responsabilităţii sociale corporative.
Astfel, ţinând cont de gradul de implicare a companiilor în problemele de ordin social (nici un fel de implicare – implicare reactivă – implicare proactivă) şi de modul în care firmele se poziţionează faţă de diferitele responsabilităţi sociale, se poate evidenţia o serie întreagă de răspunsuri sociale corporative, ce au evoluat de-a lungul timpului în concordanţă cu relaţia dintre mediul de afaceri şi societate. Spre diferenţă de responsabilitatea socială corporativă, răspunsul social corporativ vizează doar aspectele manageriale specifice reacţiei companiilor la problemele de ordin social: planificarea şi previziunea socială, organizarea răspunsului social, controlul activităţilor sociale, luarea deciziei sociale şi elaborarea politicii sociale corporative (Carroll, 1979, p. 502).
Într-o lucrare de specialitate, Schneider şi Barsoux (1997, p. 255 – 257), pornind de la o cercetare efectuată la începutul anilor ’90 (R.E. Reidenbach, D.P. Robin, A Conceptual Model of Corporate Moral Development, 1991), prezintă cinci stadii de dezvoltare morală corporativă, care pot fi asociate cu cinci tipuri de răspuns corporativ la problemele de ordin social:
- Organizaţia amorală (engl. Amoral organization) – „Câştigă cu orice preţ” (engl. „Win at all costs”) este condusă de un pragmatism exacerbat şi de o orientare pe termen scurt. O astfel de organizaţie consideră că acţiunile sale sunt etice dacă grupurile sociale afectate nu reuşesc să demonstreze contrariul, iar sancţiunile care i se impun pentru încălcarea normelor etice le percepe ca pe un cost strict legat de desfăşurarea afacerilor. O companie aflată într-un prim stadiu de dezvoltare morală nu deţine un cod etic semnificativ şi nici alte documente similare.
- Organizaţia legalistă (engl. Legalistic organization) – „Respectă legea” (engl.
„Obey the law”) pune accentul pe considerentele de ordin economic şi apelează la o
politică solidă de relaţii publice pentru a controla apariţia şi amplificarea problemelor
sociale. O astfel de organizaţie abordează în mod reactiv aspectele etice, considerând că
îndeplinirea normelor legale duce automat la îndeplinirea obligaţiilor sale sociale.
Organizaţia legalistă va evita să emită coduri de etică, deoarece acest lucru ar putea
genera ulterior probleme de ordin legal; totuşi, dacă există un cod de etică, acesta este mai
degrabă un regulament de ordine interioară şi nu un manifest destinat grupurilor sociale din
exterior.
- Organizaţia reactivă (engl. Responsive organization) – „Etica este profitabilă”
(engl. „Ethics pays”) este caracterizată de o atenţie tot mai mare acordată relaţiei biunivoce
dintre profituri şi acţiuni etice, ţinând cont şi de interesele altor grupuri de stakeholderi,
înafară de cele ale acţionarilor. În această fază a dezvoltării morale corporative,
managementul companiei înţelege importanţa includerii unor criterii suplimentare celor
legale ca bază de luare a deciziilor, deşi abordarea corporativă cu privire la etică este una
destul de cinică, pornind de la profiturile pe care acţiunile morale le pot genera la nivelul
companiei. De data aceasta, codul de etică este orientat mai mult spre exterior şi reflectă
un interes crescut pentru toate grupurile afectate de activitatea companiei.
- Organizaţia etică în formare (engl. Emerging ethical organization) – „Fă ceea
ce este corect” (engl. „Do the right thing”) demonstrează o preocupare constantă şi
susţinută pentru aspectele de ordin moral, deşi îi lipsesc planificarea pe termen lung şi
organizarea eficientă a activităţilor în conformitate cu criteriul etic. În acest stadiu al
dezvoltării morale, valorile etice comune oferă, în anumite circumstanţe, soluţii pentru
situaţiile conflictuale, iar cultura corporativă este mai puţin reactivă şi mai mult proactivă la
apariţia problemelor sociale. Codurile de etică reprezintă documente care ghidează
întreaga activitate a companiei.
- Organizaţia etică (engl. Ethical organization) – „Integrează etica cu economia”
(engl. „Integrate ethics with economics”) asimilează, în mod profund, aspectele etice în
cadrul strategiei în derulare, oferind o imagine consecventă de integritate organizaţională.
O astfel de organizaţie dă dovadă de un comportament complet etic, bazat pe valori morale atent alese în conformitate cu interesele primordiale ale societăţii. Codul de conduită corporativă se bazează pe comportamentul etic şi pe valorile morale ale companiei.
