În afară de normele categorice, dintre care multe se susţin deopotrivă şi ca prescripţii juridice şi ca porunci religioase, în spaţiul moralităţii se întâlnesc şi norme ipotetice:ex.: „dacă vrei X e recomandabil să faci Y”.
Aceasta este formă tipică a unor norme de un tip aparte, numite instrucţiuni sau norme tehnice ( „dacă aveţi simptomele x luaţi y”).
Pe lângă caracterul lor ipotetic, instrucţiunile se mai definesc prin câteva proprietăţi:
- Autoritatea care le instituie este experienţa şi competenţa celor
recunoscuţi pentru expertiza lor probată sau cel puţin presupusă până la
proba contrarie. Inginerii şi tehnicienii sunt cei care elaborează instructiunile
de utilizare a diferitelor tipuri de aparate, mecanisme, instrumente. Avocaţii
îşi sfuiesc clienţii cum să-şi apere interesele în justiţie. - Sancţiunile asociate acestui tip de norme sunt succesul, respectiv
atingerea scopului propus de către aceia care respectă instrucţiunile sau,
deopotrivă, eşecul- ratarea scopului urmărit de cei care nu tin seama de
sfaturile celor competenţi.
In concluzie, normele morale se disting de poruncile religioase, de prescripţiile juridice şi de instrucţiuni tehnice prin câteva trăsături distinctive:
► se referă la actele noastre libere, cu consecinţe asupra celorlalţi sau/şi asupra propriei noastre persoane;
- forma lor cea mai caracteristică sunt expresiile normative categorice şi universalizabile, care formulează anumite obligaţii sau datorii, fapte săvârşite de natură să potenţeze valoarea intrinsecă a umanităţii.
- se bazează pe autonomia voinţei, fiind impuse de către autoritatea intrinsecă, şi anume conştinţa morală, fiind însoţite de sancţiuni spirituale.
- au drept funcţie socială promovarea unui maximum de sociabilitate.
