Este necesar ca un conducator sa posede un comportament care sa conduca la o dirijare bazata pe încredere. Modelul de încredere poate mobiliza activitatea subalternilor la un randament mai înalt. Conducatorul trebuie sa observe capacitatile subalternilor si sa le aprecieze ca atare, antrenîndu-i la solutionarea problemelor, încurajîndu-i, inspirîndu-le încrederea în sine si în viitor. Orice conducator este pus în situatia de a-si critica subalternii, si deci este obligat sa intervina atunci cînd unul sau mai multi subalterni au gresit, aducînd prejudicii institutiei.
În astfel de împrejurari interventia critica trebuie sa fie constructiva. Chiar si controlul ordinar pe care îl exercita conducatorul trebuie sa fie facut cu mult calm, pentru a fi eficient, tinîndu-se cont de faptul ca “judecata”, la care se apeleaza, trebuie sa aiba acelasi principiu pentru toti, fara favoritisme.
Un aspect principial îl constituie faptul de a nu critica functionarii fara a le sugera si modalitatile prin care acestea sa-si corecteze propriile greseli. O discutie cu un continut analitic va avea succes în cazul cînd nu se va recurge la factorii de constrîngere.
La rîndul sau, functionarul fiscal, desfasurîndu-si activitatea în conditii legale si în limitele atributiilor sale de serviciu, în cazul în care i se încredinteaza o însarcinare contrara prevederilor legale, este obligat sa informeze seful sau direct, iar daca însarcinarea ramîne în vigoare, sa se adreseze conducerii inspectoratului fiscal. Raspunderea pentru efectele executarii unei însarcinari ilegale o poarta persoana cu functie de raspundere care a aprobat executarea ei.
