Ambele ofera cadre structurale pentru initierea si desfasurarea interactiunilor
umane. Aceasta înseamna ca o interactiune, oricare ar fi ea, se constituie nu numai într-un
cadru institutional (sa zicem, în economie sau în educatie), ci si (de regula) într-o
organizatie ( firma sau scoala), mai ales în conditii de expansiune a societatii
organizatiilor. In timp ce prin institutii se formuleaza regulile sau cadrul normativ al
interactiunilor, organizatiile sunt principalii actori colectivi care modeleaza strategii si
promoveaza actiuni si interactiuni în contextul institutional dat. Organizatii precum cele
politice (partide, parlamente, consilii), economice (firme, uzine, ferme, asociatii sau
cooperative agricole), culturale (teatre, cinematografe, atenee) sau educationale (scoli,
universitati) sunt grupuri de oameni care desfasoara activitati specializate, pentru
atingerea unor scopuri comune. A analiza astfel de organizatii înseamna a detecta
modurile lor de conducere, de participare si control social, strategiile subiective de
actiune si interactiune ale oamenilor, sursele motivatorii ale acestora, generarea si
rezolvarea conflictelor.
Relatiile dintre institutii si organizatii iaucel putin trei forme:
1) Institutiile constituie baza generativa a organizatiilor, în sensul ca, prin sistemul lor
normativ, ofera oportunitati de initiere si functionare organizata a agentilor colectivi, dar
si constrangeri (in)formale asupra variabilitatii profilurilor si performantelor
organizatiilor. Unui sistem normativ institutional dat îi corespund anumite organizatii si
nu altele, întrucat institutiile genereaza tipuri de organizatii.
2) Prin functionarea lor, tinzand sa-si realizeze obiectivele fixate, organizatiile devin
agenti ai schimbarii institutionale. O regula ce s-a probat a fi restrictiva sau nefunctionala
si o lege juridica, prin care se reglementeaza negocieri sau interactiuni sectoriale,
ramanand în urma experientelor efective de viata din organizatii, devin obiect al
schimbarii. In felul acesta, experientele din organizatii conduc la noi cristalizari
normative, generand noi institutii, prin procese intersubiective de conflict si negociere de
semnificatii, prin tranzactii, angajari si dezangajari, evaluari si replieri, destructurari si
restructurari de sensuri, semnificatii si reguli. Viata sociala din organizatii este sursa a
institutionalizarii, adica a procesului de generare sau schimbare institutionala.
3) Proprietatea principala a institutiilor este reproductibilitatea. Prin rutina sau prin
modele rutiniere de comportare si relationare, institutiile consacra statornicia. Odata
regula institutionala asimilata, raportarea individuala la ea este rutiniera, pasiva pîna la
inconstienta: nu se activeaza decat modelul de comportare care-i corespunde, în absenta
constiintei regulii generative subiacente. Multiplicarea blocajelor interactive sau abaterile
repetate de la norma duc, însa, la actualizarea normei sau a regulii institutionale, la
revizualizarea sau la scoaterea ei din pasivitatea rutiniera. Incepe, astfel, un proces de
negociere intersubiectiva de semnificatii si actiuni care ia forma institutionalizarii.
Aceasta se deruleaza la nivelul cognitiv (al mentalitatilor), la nivel afectiv (între gradele
de atasament emotional fata de ceva care are traditia ca suferinta), dar si la nivelul
actiunilor si interactiunilor efective. Proces de durata lunga, institutionalizarea nu se
finalizeaza, pur si simplu, în formularea regulii sau normei alternative, pentru ca atunci
toate schimbarile sociale s-ar opera prin promulgarea de legi juridice. Institutionalizarea
într-un caz normativ dat se finalizeaza atunci cand norma actioneaza automat prin
modelele comportamentale ce îi corespund, fiind de la sine înteleasa si inconstient
practicata. Organizatiile sunt cadrul în care se deruleaza atat institutionalizarea cat si
dezinstitutionalizarea. Altfel spus, organizatiile reproduc institutiile, dar le si schimba.
Perceptie, instituire,rezultate
Mediile organizationale nu existã ca atare, în mod obiectiv si exterior organizatiei,ci ele sunt percepute si instituite, astfel cã ajung sã aibã efecte asupra organizatiei. Într-unmediu pot actiona multi factori, dar numai cei perceputi pot avea efecte asupra modulu
în care este definitã strategia unei organizatii sau în care se formuleazã decizii de cãtre
conducãtor. Iar dintre factorii perceputi numai unii pot fi instituiti, adicã efectiv
considerati prin deciziile strategice ale organizatiei. Totusi, chiar dacã dinamica mediilor
trebuie perceputã si instituitã pentru a ajunge sã influenteze actiunile initiate si dezvoltate
de membrii unei organizatii, nu este mai puþin adevãrat cã aceastã dinamicã poate
influenta rezultatele sau performantele unei organizatii, indiferent dacã au fost sau nu
percepute si instituite.
În definitiv, rezultatele sau performantele unei organizatii sunt produse ale
organizãrii însasi si ale mediului în care organizatia functioneazã. Mediile însesi
influenteazã direct sau indirect performantele unei organizatii, ele produc organizatiile
care le corespund în aceeasi mãsurã în care organizatiile influenteazã mediile în care
functioneazã.
