Tăria moravurilor unei societăţi e dată de firescul lor, impus de continuitatea tradiţiei. Cu cât o societate este mai tradiţionalistă şi mai conservatoare cu atât sporeşte în conştiinta oamenilor iluzia că obieceiurile sunt veşnice, făcând parte din ordinea de neschimbat a lumii.
De reţinut este faptul ca obiceiurile conservate de tradiţie nu se sprijină pe argumente raţionale şi nu sunt asumate printr-o decizie deliberata. Ele sunt aşa cum au fost dintotdeauna si, numai pentru că sunt, ele trebuie respectate.
Între moravurile si obiceiurile tradiţionale ale unei societăţi, pe de o parte, şi morala – ca obiect de studiu al eticii, pe de alta parte, există câteva deosebiri importante:
- – morala si moralitatea se întemeiaza pe libertatea individului de a decide asupra modului său de viata, în timp ce cutumele tradiţionale sunt date şi impuse individului ca nişte modele aduse în actualitate de cursul istoriei.
- – spre deosebire de obiceiuri, care se susţin numai prin prestigiul tradiţiei, chiar dacă uneori sunt cu totul de neînţeles, regulile morale se susţin cu argumente raţionale;
- – obiceiurile si moravurile sunt întotdeauna particulare, specifice unui anumit climat cultural şi unei anumite perioade istorice, caracterizând individualiatea unei comunităţi umane, regulile morale au o pretenţie de universalitate, iar unele dintre ele chiar şi sunt universal valabile.
Morala şi moralitatea, ca obiect de studiu al eticii, se situează pe un alt palier existential decât moravurile şi obiceiurile, ceea ce nu înseamnă că acestea din urmă nu joacă un rol etrem de important în definirea climatului moral specific al unei societăţi.
