- Conceptul de dezvoltare durabila
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun„, cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.
1.a. Scurt istoric
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social.
Obiectul dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.
Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.
Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.
Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena, se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobil, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”): “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitele ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei.
In 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pamantului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21.
La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.
Planul de actiune rezultat la Summitul de la Johannesburg se refera in principal la responsabilitatea sociala colectiva fata de impactul social si de mediu pe care il au deciziile companiilor, ale administratiilor publice si ale consumatorilor.
Aplicarea acordurilor internationale in domeniul dezvoltarii durabile implica stabilirea unor strategii care sa urmareasca:
- imbunatatirea gestiunii resurselor (materiale si umane) si eficacitatea folosirii lor
- dezvoltarea de tehnologii care sa respecte mediul
Concret, toate acestea implica schimbarea comportamentului si reorientarea, atat in ceea ce priveste productia, cat si consumul.
- b. Rolul statelor in dezvoltarea durabila
In urma recomandarilor ONU si, mai tarziu, ale UE, au inceput sa se creeze in diferite tari, institutii cunoscute sub numele de Consilii Nationale pentru Dezvoltare Durabila, al caror scop a fost asigurarea aplicarii planului prevazut in Agenda 21 si a principiilor dezvoltarii durabile.
Dezvoltarea durabilă se bazează pe principiile democratiei, egalitatii de gen, solidaritatii, statului de drept si respectarii drepturilor fundamentale, inclusiv libertatea si egalitatea de sanse pentru toti.
Consiliile Nationale pentru Dezvoltare Durabila s-au constituit in majoritatea tarilor, dar ele au structura, componenta, responsabilitate, bugete diferite in functie de tara.
Recomandarile UE sunt de a cuprinde in structura CNDD persoane si organisme din toate domeniile de activitate, din structurile guvernamentale si sa implice activ inclusiv societatea civila.
Pe langa politicile elaborate de structurile statului si alte organisme oficiale in domeniul dezvoltarii durabile, identificam tendinta de a creste rolul societatii civile ca factor care poate da valoare adaugata eforturilor de imbunatatire a conditiilor de trai si a utilizarii resurselor.
- Strategia Nationala a Romaniei pentru Dezvoltare Durabila
Prin aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Romania si-a asumat indeplinirea obiectivelor convenite la nivel comunitar. Astfel, a fost elaborata Strategia Naţionala pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD). Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă.
Se porneşte de la constatarea că, la sfârşitul primului deceniu al secolului XXI, după o lunga perioada de tranzitie la economia de piaţă, România mai are de recuperat decalaje considerabile faţă de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu însuşirea şi transpunerea în practică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în contextul globalizării.
Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este evident ca Romania se bazeaza inca pe consumul intesiv al resurselor naturale, acestea fiind afectate de deteriorari care pot fi ireversibile.
Strategia stabileşte obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil şi realist, la o dezvoltare sustinuta a economiei bazata pe tehnologii moderne, imbunatatirea calitatii vietii in deplina armonie cu mediul natural.
Obiectivele strategice pe termen scurt, lung si mediu sunt:
Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE.
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
- Responsabilitatea sociala a corporatiilor (Corporate Social Responsibility)
In timp ce dezvoltarea durabila este un concept macroeconomic, Responsabilitatea Sociala a corporatiilor este un concept microeconomic si poate fi explicat prin contributia mediului de afaceri la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabila.
De-a lungul timpului diversi specialisti au incercat sa explice si sa argumenteze scopul afacerilor si rolul companiilor in societate. Unii dintre ei (Dr. Elaine Sternberg) sustin ca scopul afacerilor este strict acela de a face profit pentru actionari, pe cand altii sustin ca afacerile exista tocmai pentru ca exista nevoi care trebuie satisfacute, deci scopul ar fi acela de a acoperi aceste nevoi sociale (Laura Nash), iar profitul este recompensa pentru cei care satisfac la un nivel multumitor aceste nevoi.
Abordarile eticii in business sunt legate nu numai de aspectele legale ale afacerilor, dar si de
implicatiile afacerilor asupra societatii, mai ales in conditiile in care globalizarea si extinderea relatiilor sociale s-au intensificat, iar problemele globale nu mai pot fi solutionate strict la nivel local.
Mai mult decat atat, consecintele negative asupra mediului si asupra societatii datorate anumitor activitati ale companiilor sau a deciziilor administratiilor, nu sunt evidente imediat si nu sunt vizibile doar acolo unde se produc.
Intrucat rolul statului in afacerile trans-nationale este diminuat, companiile sunt cele care trebuie sa faca eforturi in scopul abordarii afacerilor nu numai prin prisma dimensiunii economice, dar si prin prisma implicatiilor sociale. Cresterea economica nu poate avea loc fara sa se tina cont de felul in care este afectat mediul, societatea.
De cele mai multe ori, evenimentele au dovedit faptul ca reglementarile existente sau masurile luate de gurvern nu au reusit sa stopeze impactul negativ al activitatii unor corporatii asupra mediului sau asupra societatii.
Astfel, mediul de afaceri a inceput sa-si autoreglementeze activitatile sau sa colaboreze cu organismele de stat in scopul diminuarii consecintelor negative ale activitatilor.
Constientizarea Responsabilitatii Sociale a Corporatiilor, a dus la introducerea unui concept de „Bune Practici” pentru o dezvoltare durabila, in domenii precum:
- invatarea continua
- organizarea muncii
- egalitatea la sanse
- incluziunea sociala
- dezvoltarea sustinuta
Una dintre definitiile date CSR este: „Responsabilitatea socială a corporaţiilor este obţinerea succesului comercial într-o manieră etică, cu respect faţă de oameni, comunităţi şi mediu. Aceasta înseamnă a răspunde aşteptărilor legale, etice, comerciale sau de altă natură pe care societatea le are faţă de companii, şi a lua decizii care să pună în balanţă nevoile celor ce au un rol în viaţa companiei”.
- Tipuri de responsabilităţi sociale ale corporaţiilor
In mod firesc apare intrebarea care ar fi responsabilitatea sociala a corporatiilor (IMM, organizatii, intreprinderi cooperatiste, etc.) fata de societate si mediu.
Cel mai elaborat model este cel numit: “ model cvadripartit al responsabilităţii sociale corporatiste”, propus iniţial de către Archie Carroll în 1979 şi perfecţionat ulterior.
Modelul cvadripartit al responsabilităţii sociale corporatiste (Carroll, 1991)
Dorite de societate
|
|||
Asteptate de societate
|
|||
Pretinse de societate
|
Pretinse de societate
Responsabilitatea sociala a corporatiilor este abordata ca un concept multistratificat, in care sunt surprinse patru aspecte corelate intre ele:
- responsabilitatile economice
- respnsabilitatile legale
- responsabilitatile etice
- responsabilitatile filantropice
Responsabilitatea economică deriva din ratiunea existentei companiilor.
Actionarii unei companii doresc sa castige din investitiile lor, au angajati care doresc la randul lor sa aiba locuri de munca sigure si bine platite, iar clientii asteapta de la companii produse de calitate, la preturi accesibile.
Responsabilitatea legală este impusa de convingerile morale ale societatii, prin intermediul legilor sau al altor reglementari.
Este, de asemenea, o responsabilitate sociala pretinsa, impusa de societate.
Responsabilitatea etică obliga corporatiile sa faca ceea ce este just, corect si echitabil, chiar daca legile nu interzic un anumit lucru. De exemplu, Compania Shell a fost victima unei campanii organizate de Greenpeace si a fost nevoita sa renunte la instalarea unei platforme marine in Marea Nordului, desi avea aprobarile necesare ale guvernului britanic pentru forarea marina. Responsabilitatile etice sunt ceea ce asteapta consumatorii de la corporatii, chiar in afara cerintelor legale sau economice.
Responsabilitatea filantropica. Cel de-al patrulea nivel are in vedere situatiile in care compania are libertatea de a decide, fara constrangeri din exterior, sa se implice in aciuni care vizeaza imbunatatirea calitatii vietii in ansamblu.
Aceste actiuni nu sunt pretinse sau asteptate, dar sunt dorite de societate.
2.b. Responsabilitatea socială a corporaţiilor în context european
Conceptul de responsabilitate socială a corporaţiilor s-a dezvoltat cu deosebită vigoare în Statele Unite, ţară din care provin majoritatea autorilor care s-au preocupat de această problematică. În Europa occidentală, conceptul responsabilităţii sociale a corporaţiilor a fost însă mai puţin influent, date fiind diferenţele de climat social, economic şi cultural faţă de mediul de afaceri american.
În SUA, responsabilitatea economică este puternic focalizată pe profitabilitatea companiei şi, ca atare, se defineşte, în primul rând, prin obligaţiile acesteia faţă de acţionari. Modelul de capitalism din marea majoritate a ţărilor din Europa continentală este oarecum diferit. Acest model acceptă o definiţie mult mai largă a responsabilităţii economice şi ia mult mai mult în considerare obligaţiile companiilor faţă de angajaţi şi comunităţile locale.
Responsabilitatea legală este privită în Europa ca bază a tuturor celorlalte forme de responsabilitate socială, mai ales datorită rolului proeminent al statului în reglementarea activităţii corporaţiilor. Europenii au tendinţa de a atribui statului rolul de a impune regulile jocului economic, pe când în concepţia nord-americană reglementările guvernamentale sunt privite mai degrabă ca nişte ingerinţe nedorite, întrucât limitează libertatea individuală şi iniţiativa privată.
Majoritatea dezbaterilor din Europa privind activitatea corporaţiilor sunt axate pe responsabilitatea etică. În comparaţie cu americanii, europenii sunt mult mai suspicioşi faţă de marile corporaţii. De aici, o permanentă stare de alertă a publicului faţă de buna credinţă a firmelor de mare anvergură, a căror legitimitate morală este mereu pusă sub semnul întrebării, chiar dacă aspectele economice şi
legale din activitatea lor sunt în bună regulă. Din acest motiv, probleme precum energia nucleară, ingineria genetică sau testarea produselor farmaceutice pe animale au stârnit în Europa dezbateri mult mai aprinse decât în alte părţi ale lumii. De exemplu, scandalul public privind importul de alimente modificate genetic şi etichetarea lor a pus mari probleme corporaţiilor europene începând din 1999, în
vreme ce aceeaşi problemă a avut un impact minor în Statele Unite.
În ceea ce priveşte responsabilitatea filantropică, în Europa ea a fost implementată pe calea
unor reglementări legislative. Pentru că taxele şi impozitele plătite de corporaţiile din Europa sunt mai mari decât cele plătite de companiile americane, susţinerea financiară a creaţiei artistice, a educaţiei superioare sau a serviciilor comunale, printre altele, nu au fost niciodată în Europa o sarcină primordială a corporaţiilor, ci a căzut în seama guvernului. În mod similar, legislaţia muncii din statele
europene a încurajat acordarea de beneficii sociale salariaţilor şi familiilor acestora, nelăsând aceste aspecte la latitudinea „generozităţii” filantropice a corporaţiilor.
In ceea ce priveşte responsabilitatea economică a firmelor romanesti este greu de spus că o majoritate
semnificativă de companii româneşti, dintre puţinele de anvergură care există deocamdată, sunt preocupate de articularea şi realizarea unor strategii pe termen lung de creştere şi diversificare a formelor de activitate comercială. Cei mai mulţi întreprinzători autohtoni sunt vădit preocupaţi de
a obţine profituri imediate, fără orizont de viitor, şi nu au câtuşi de puţin intenţia de a furniza produse competitive sau de a asigura locuri de muncă stabile pentru salariaţi.
Problema cea mai acută a întreprinzătorilor români este responsabilitatea legală, în condiţiile în care, mediul de afaceri neprietenos ii determina sa “ocoleasca” legea. Nu este pentru nimeni un secret faptul că, în prezent, cea mai acută problemă în economia privată românească este respectarea legalităţii, pe de o parte din cauza incoerenţei sistemului legislativ, pe de altă parte din cauza nevoii de a crea profit şi de a “creşte” afacerea, pe de altă parte din cauza ambiţiilor personale a întreprinzătorilor de a-şi crea un anume statut prin prisma realizarilor financiare. Cu toate acestea, exemplul unor companii multinationale, politicile UE care trebuie transpuse in practica, legislatia care in unele domenii impune masuri sociale la nivelul firmelor, dorinta de a crea o imagine favorabila a activitatii lor, determina tot mai multe companii sa adere la principiile responsabilitatii sociale.
Experienţele unor ţări din UE dovedesc că, fără constrângeri, prin CSR, se pot obţine rezultate care să contribuie la bunăstarea populaţiei proprii sau a celei din exterior. România, nu are încă o structură instituţională care să se ocupe de problematica CSR, are însă iniţiative din ce în ce mai numeroase. Există fundaţii corporatiste, programe de voluntariat corporatist, iniţiative de marketing relaţionat cu cauza, programe de donaţii şi chiar campanii sociale susţinute de companii. A crescut numărul dezbaterilor, al seminariilor, de 3 ani existând si competiţii ale unor proiecte care promovează atitudinea de responsabilitate sociala corporativă. A fost iniţiat de Camera de Comerţ Americană în România (AmCham), primul Program din Europa de Est pe tema importanţei integrării în cultura organizaţională a
întreprinderilor a conceptului CSR s-au instituit premii pentru proiecte CSR acordate firmelor care integrează astfel de proiecte în politica lor de dezvoltare.
Comisia Europeana a adoptat mai multe rezolutii privind responsabilitatea sociala, a creat parteneriate si recomanda membrilor sai sa sprijine imbunatatirea sistemului de raportare al Initiativei de Raportare Globala privind orientarile pentru dezvoltare durabila ale grupului G3.
Sistemele de raportare GRI, care chiar daca nu sunt in totalitate riguroase sau nu contin toti indicatorii solicitati, ne ofera informatii valoroase despre actiunile intreprinse in scopul unei dezvoltari durabile, prin intermediul responsabilitatii sociale pe care si-o asuma.
Grupul de Initiativa pentru Raportare Globala imbunatateste continuu sistemul de raportare, iar cresterea numarului de companii care adera la aceasta actiune de monitorizare a principalilor indicatori indica implicarea din ce in ce mai numeroasa a companiilor in respectarea unor cerinte impuse nu neaparat de lege, cat de schimbarea strategica a viziunii economice a vremurilor noastre.
Incepand din 2008, firmele care isi asuma responsabilitati sociale si de mediu vor putea “purta” o “eticheta” de standard calitativ – ISO 26 000, responsabilitate sociala. In Romania, responsabilitatea sociala corporativa (CSR) este un domeniu care a inceput sa se dezvolte. Conform unei estimari a Saga Business&Community, companie specializata in servicii sociale si de mediu, in 2005 companiile au investit circa 10 milioane de euro in activitati CSR.
Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO) va lansa in 2008 un standard international pentru responsabilitatea sociala. ISO 26000 nu va fi un standard de certificare, ci va constitui un ghid pentru organizatii, care il vor adopta pe baza de voluntariat.
ISO doreste sa promoveze responsabilitatea sociala corporativa fara a innabusi creativitatea si dezvoltarea. Tocmai de aceea, ISO 26000 nu va fi obligatoriu. Scopul este de a incuraja asumarea voluntara a unor responsabilitati sociale si de mediu pe baza unor concepte, definitii si metode de evaluare comune.
- Campanii de responsabilitate sociala
In prezent companiile, diverse organizatii, desfasoara numeroase activitati de responsabilitate sociala. Exemplul companiilor multinationale este urmat de tot mai multe societati romanesti, institutii de stat.
Ÿ McDonald’s a avut o primă acţiune caritabilă în România în 1995, când a deschis primul restaurant. În 1998, compania a pus bazele propriei fundaţii după model occidental, Fundaţia pentru Copii Ronald McDonald. Aceasta a instalat în toate restaurantele McDonald’s cutii pentru strângerea de fonduri în scopuri sociale şi caritabile. Fundaţia pentru copii Ronald McDonald oferă cazare gratuită familiilor avand copii cu afecţiuni grave, pentru care au nevoie de tratament pe termen lung. Suma investită în acest proiect este de 600 000 euro, proiectul desfăşurându-se la nivel naţional.
În 1999, fundaţia a derulat primul proiect social de amploare Operation Smile, prin care s-a sponsorizat venirea unei echipe internaţionale de medici chirurgi plasticieni, care au operat gratuit aproximativ 200 de copii români cu malformaţii congenitale faciale, în spitalul Grigore Alexandrescu din Bucureşti.
Următorul proiect al Fundaţiei pentru Copii Ronald McDonald a avut loc în 2000, când se punea problema amânării începerii anului şcolar din cauza condiţiilor precare în care se aflau şcolile. Fundaţia a preluat, la acea dată, din proprie iniţiativă, două şcoli din sectorul 2 pe care le-a renovat, investiţia ridicându-se la aproape un miliard de lei.
În 2001, s-a derulat un alt proiect de mare amploare al fundaţiei în colaborare cu Ministerul de Interne, Direcţia Poliţiei Rutiere. Acest proiect a urmărit educaţia rutieră a copiilor. Compania a realizat 140 000 de pliante şi 6000 de postere care au fost distribuite copiilor.
Ÿ Coca Cola România încurajează şi organizează acţiuni de voluntariat ale angajaţilor săi. În 2003, firma Coca-Cola România a mobilizat în jur de 250 de angajaţi în oraşele în care are fabrici: Bucureşti, Ploieşti, Timişoara, Oradea şi Constanţa. Voluntarii au lucrat la refacerea unor parcuri, la vopsirea gardurilor, curăţarea şi reamenajarea spaţiilor de joacă pentru copii. La sfârşitul anului 2002, firma a pus la dispoziţia fiecăruia dintre cei 2700 de angajaţi câte două pachete conţinând produse alimentare de primă necesitate, lăsând la latitudinea angajaţilor alegerea persoanei defavorizate căreia să-i dăruiască pachetul.
Compania Coca Cola a finanţat în perioada 2001- 2003 programul E rândul tău să schimbi lumea, program adresat tinerilor şi educării acestora. Programul a constat într-o serie de cursuri ţinute în timpul orelor de dirigenţie, în care elevi ai claselor a XI-a din mari oraşe ale ţării au fost iniţiaţi în pregătirea pentru viitoarea carieră. Elevii au fost învăţaţi să se autoevalueze, să scrie un CV, să se prezinte la un interviu.
Compania Coca Cola împreună cu Fundaţia Concept şi în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării au implementat în 2003 programul educaţional Magia cărţii, un proiect care utilizează metode derivate din artele spectacolului pentru a iniţia un demers educaţional. Proiectul îşi propune să formeze gustul pentru lectură al copiilor din învăţământul primar românesc, clasele III-IV, încercând să-i convingă că lectura poate să-i ajute să intre mai bine pregătiţi în viaţă. În cadrul programului s-au utilizat metode participative de dezvoltare personală, au avut loc programe de instruire pentru învăţători şi profesori, şedinţe de lucru cu copii, s-au oferit cadouri în cărţi pentru copii.
În parteneriat cu Junior Achivement, Coca Cola România a lansat prima dezbatere pe teme de etică în afaceri, în cadrul programului educaţional Etica – cea mai bună etichetă în afaceri. În acest proiect, firma a investit 40 000 USD în care sunt implicate 12 universităţi din România şi s-a derulat pe parcursul anului universitar 2003-2004. Prima dezbatere desfăşurată sub titlul Să vorbim despre etică la Coca-Cola a avut loc la Academia de Studii Economice Bucureşti, fiind susţinută de către Afzaal Malik, Public Affairs&Communication Director pentru Europa Centrală, Eurasia şi Orientul Mijlociu al companiei.
Ÿ Grupul A&D Pharma, din care face parte firma Sensiblu, a creat în martie 2002 Fundaţia Sensiblu. Primul proiect al acesteia este Casa Blu , adresat femeilor şi copiilor, victime ale violenţei domestice. Echipa de specialişti din cadrul Casei Blu oferă sprijin femeilor din punct de vedere psihologic, social, juridic, financiar. În prezent Casa Blu poate găzdui 4 persoane pe un interval cuprins între o lună şi 6 luni. Au beneficiat de serviciile Casei Blu 7 copii şi 8 femei, care au acum un loc de muncă şi locuinţe cu chirie modeste, pe măsura veniturilor. Au fost consiliate de asemenea 35 de femei victime ale violenţei domestice.
Un alt proiect al grupului A&D Pharma este Jumătate Tu, jumătate Sensiblu, proiect prin care se strâng fonduri în toate farmaciile Sensiblu din ţară ce sunt donate apoi spitalelor şi Asociaţiei de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic. Clienţii farmaciilor Sensiblu pot dona din restul primit la casă orice sumă atât în urnele special amenajate, cât şi pe bonul de casă, suma înregistrându-se pe acesta. Compania Sensiblu a dublat suma care a fost strânsă din donaţiile clienţilor. În 2003, fondurile strânse prin această campanie au fost destinate serviciilor de ambulanţă din oraşele în care există farmacii Sensiblu, o investiţie în sănătatea comunităţii în mijlocul căreia işi desfăşoară activitatea compania şi un sprijin pentru îmbunătăţirea asistenţei primare de urgenţă.
În septembrie 2002, Sensiblu şi Merk Sharp & Dohme au iniţiat campania Osteoporoza – un pericol ce poate fi depistat din timp, prin care femeile de peste 45 de ani au avut posibilitatea de diagnosticare şi de apreciere a riscului de fractură.
Ÿ Philip Morris s-a implicat în programul antifumat Decizia e a mea prin care a încercat să oprească copiii să devină dependenţi de fumat, iar pe adulţii care fumează să-i informeze privind riscurile fumatului.
În anul 1998, Philip Morris România a început investiţia în fabrica Otopeni, intrând în contact prin intermediul autorităţilor locale cu problemele cu care este confruntată comunitatea. În acest mod a început un parteneriat pe termen lung între Philip Morris România şi Primăria oraşului Otopeni, concretizat în realizarea unei cantine a săracilor. Iniţial, cantina săracilor a oferit servicii pentru 50 de beneficiari, în prezent fiind incluşi 100 beneficiari, aleşi dintre cei mai săraci membri ai comunităţii (bătrâni cu pensii foarte mici, mame singure cu 3-4 copii minori ce nu au altă sursă de venit decât alocaţia acestora, persoane cu handicap ce nu pot munci).
Începând cu anul 2001, Philip Morris România a contribuit prin finanţarea anuală a unei părţi a activităţilor Teatrului Naţional Bucureşti la punerea în scenă a unor piese de teatru, precum şi la lucrări de întreţinere a clădirii. Printre spectacolele realizate cu colaborarea dintre Philip Morris, Teatrul Naţional Bucureşti şi trupa Vama Veche se poate menţiona spectacolul de music-hall cu titlul Am să mă-ntorc bărbat.
Ÿ Procter & Gamble a iniţiat în 1999 un proiect de marketing comunitar Un calculator, o şansă în plus în viitor, prin care a alocat 3% din vânzările companiei pe trei luni consecutive în vederea dotării cu calculatoare a unui număr cât mai mare de şcoli. Produsele companiei au purtat însemne care să-l motiveze pe cumpărător să aleagă acel produs şi în acest mod să contribuie la cauza proiectului. Programul a fost lansat de P&G printr-o donaţie de 100 de calculatoare, iar până la sfârşitul programului au fost dotate 160 de unităţi de învăţământ cu câte cinci calculatoare conectate la Internet. În desfăşurarea acestui proiect s-au alăturat în calitate de parteneri şi alte companii şi instituţii (IBM a oferit o reducere de costuri la achiziţionarea calculatoarelor; Xnet a instalat Internet şi a oferit acces gratuit pentru prima lună).
În iunie 2004, Procter and Gamble a demarat al treilea program Învaţă să schimbi lumea, dezvoltat în parteneriat cu Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite, sub patronajul preşedinţiei României. Este un program de educaţie civică destinat copiilor din clasa a şaptea şi derulat cu scopul de a le stimula iniţiativa, a le dezvolta responsabilitatea faţă de comunitatea din care fac parte: şcoala, oraşul, cartierul în care trăiesc şi de a-i încuraja să fie mai activi în comunitatea din care fac parte. Ediţia din acest an se extinde la nivel naţional, pe lângă Bucureşti şi Timişoara au fost incluse două noi oraşe: Braşov şi Iaşi, numărul total al şcolilor ajungând la 31.
Ÿ Unilever South Central Europe a lansat Concursul Şcolii de Artă Unilever Internaţional prin care a urmărit să stimuleze spiritul creativ al copiilor din şcolile din ţară cu vârsta între 6 şi 18 ani. Ediţia din anul 2003 a avut ca temă principală apa. Creaţiile acestor copii au intrat în competiţie cu cele ale altor copii din 13 ţări din zona centrală şi de sud a Europei. Din totalul de 14 000 de creaţii participante la nivel internaţional, 9800 au fost ale copiilor din România, constând în desene, poze, sculpturi, picturi, imagini media.
Ÿ Avon Cosmetics România a lansat în septembrie 2003 campania împotriva cancerului la sân, prin care şi-a propus să informeze femeile de riscurile pe care le presupune această boală şi, în acelaşi timp, să strângă fonduri pentru îmbunătăţirea serviciilor medicale din domeniu. Componenta campaniei axată pe strângerea de fonduri a constat în lansarea unor produse destinate adunării de fonduri pentru această cauză (produse specifice domeniului: rujuri, produse promoţionale: pixuri, tricouri, insigne etc.). Componenta campaniei de informare şi conştientizare a cuprins un singur produs de promovare, ursuleţul de pluş, care a fost susţinut printr-o campanie TV şi prin campanii de advertising în reviste pentru femei. Suma strânsă de Avon Cosmetics România pe parcursul anului 2003 a fost de 154 000 de dolari şi s-au colectat de asemenea fondurile necesare pentru achiziţionarea unui detector ganglionar cu raze gamma în valoare de 50 000 de euro.
Ÿ Kraft Foods Romania a dezvoltat un program de marketing comunitar Împreună pentru copii, în anul 2002. Acest proiect a pornit de la un studiu asupra nevoilor prioritare din România şi în urma unor consultări cu angajaţii, şi a constat în renovarea şi dotarea cu mobilier a unor spitale de pediatrie prin utilizarea unei parti din venitul obţinut din vânzările produselor companiei. La finalul proiectului, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, au fost alese şase spitale de pediatrie din Piteşti, Botoşani, Sibiu, Bârlad, Cluj-Napoca şi Iaşi. Peste 200 000 USD au fost destinaţi îmbunătăţirii condiţiilor de tratament şi spitalizare a copiilor din România, suma provenind din vanzarile pe piata romaneasca a produselor purtând sigla Kraft Foods. Fiecare spital a primit prin acest proiect câte un miliard de lei, sumă pe care a folosit-o pentru renovarea şi dotarea secţiilor de pediatrie.
Ÿ Compania Softwin derulează proiectul O zi pentru comunitate, o campanie de responsabilizare socială care implică voluntariatul angajaţilor. Campania se desfăşoară lunar şi provine dintr-o iniţiativă de voluntariat a angajaţilor Softwin care, în acea zi, îşi dedică timpul şi experienţa unei cauze caritabile: facilitarea integrării refugiaţilor în comunitatea românească (prin iniţierea lor în folosirea programelor de e-learning a limbii române), colaborarea cu 11 elevi şi studenţi care au petrecut ziua de 20 februarie în mijlocul companiei, lucrând cot la cot cu angajaţii.
Softwin şi RDS (Romania Data Sistems), având ca partener media Prima TV, au realizat un program de responsabilitate socială corporativă numit Împreună pentru o educaţie mai bună, în valoare de 72 000 USD, cu finanţare parţială USAID (7% din valoarea programului). Programul a fost menit să contribuie la îmbunătăţirea sistemului educaţional din 8 oraşe: Arad, Cluj, Iaşi, Craiova, Braşov, Constanţa şi Bucureşti, prin dotarea a 26 de licee/universităţi cu soluţii de protecţie antivirus din gama BitDeFender şi programul de învăţare a utilizării PC-ului RoDactilo – produse de Softwin, ca şi spaţiu pe serverele RDS pentru pagina web şi subdomeniu în cadrul domeniului educatia.ro din Data Center-ul RDS. Proiectul reprezintă un parteneriat între sectorul public şi cel privat şi se constituie un factor de coeziune reunind instituţii non-profit şi non-guvernamentale.
Ÿ Siveco România a realizat proiectul ADLIC reprezentând un sistem computerizat folosit la nivel naţional de centralizare şi examinare a rezultatelor de absolvire la nivel gimnazial. Prin intermediul acestui program, pe lângă centralizarea datelor se realizează şi validarea şi distribuirea candidaţilor în licee şi şcoli profesionale. Programul ADLIC 2003 a fost creat de un grup de companii care au avut rol de promoteri şi sponsori. Siveco România a structurat, dezvoltat şi implementat acest proiect, având şi rolul de a administra sistemul de soft care permite gestionarea datelor.
Bibliografie:
- Strategia Nationala a Romaniei privind Dezvoltarea Durabila – Guvernul Romaniei
- Prezentare GRI – Conferinta Internationala de Mediu, Chicago 2007
- Comunicare institutionala – Prof.univ.dr. Angela ROGOJANU; Prof.univ.dr.
Alexandru TASNADI; Lect.univ.dr. Diana Andreia HRISTACHE
- Wikipedia – concept dezvoltare durabila, istoric
- Curs „Responsabilitate sociala” – ASE Bucuresti
