Astăzi metaforele noastre mecaniciste tind să fie înlocuite de analogii cu jucăria noastră preferată, computerul. În loc de cunoaştere şi de conversaţie vorbim despre input, iar toate planurile de afaceri sunt „programe”. Relaţiile interumane devin o „interfaţă”, iar modul nostru de gândire este reprezentat din ce în ce mai insistent în limbajul specific al programatorilor şi utilizatorilor de computere, noi înşine devenind exemple de inteligenţă artificială.
Neîndoielnic, computerele sunt nişte instrumente fascinante însă valoarea lor nu trebuie supradimensionată. Ca şi maşinile industriei clasice, calculatoarele fac numai ceea ce le spunem noi să facă. Ele sunt bine sau rău proiectate. Ele nu învaţă şi nu creează, chiar dacă au o capacitate uimitoare de procesare a informaţiei. Nu au intuiţii. Ce-i drept, nu se plâng niciodată. Nu se plictisesc. Nu au frustrări şi ambiţii. Nu se simt jignite. Nu trebuie să le vorbeşti şi, mai important încă, nu trebuie să le asculţi cu simpatie. Sunt uşor de înlocuit. Cu toate aceste enorme avantaje şi oricât de sofisticate, nu sunt decât nişte maşini, pe care este periculos a le lua drept modele pentru gândirea umană.
Suntem copleşiţi de informaţii. Ceea ce ne trebuie este cunoaştere şi, chiar mai important, înţelepciune, nu un surplus de informaţii. Acestea solicită interpretarea datelor, o activitate specific umană, precum şi anumite practici teleologice, în care se inserează informaţiile, selectate în funcţie de utilitatea şi semnificaţia lor. Lipsa de informaţii poate fi un dezastru pentru o companie din zilele noastre, dar cele mai probabile dezastre rezultă din lipsa de coordonare şi comunicare a informaţiilor sau din lipsa lor de sens în raport cu scopurile urmărite – spune profesorul . Dan CRACIUN în lucrarea sa intitulată Etica în afaceri (după care lucrăm şi de această dată).
Problema principală pe care o creează metafora inteligenţei artificiale este aceea că abilităţile speciale ale fiinţelor umane – de a concepe scopuri şi proiecte, de a găsi cele mai bune metode de cooperare,etc. – sunt ignorate sau minimalizate de către cei fascinaţi de procesarea mecanică a informaţiei. Se pierde din vedere importanţa experienţei, a cooperării şi a spiritului comunitar. Oricât de avansată ar fi prezenta „revoluţie” informatică, nu trebuie să uităm că maşinile de calcul sunt nişte instrumente pentru oameni şi nu invers.
