4.3.1. Categorii de riscuri economice
Riscurile economice în afacerile internaţionale pot fi:
a.Riscuri de producţie, determinate de nerealizarea prevederilor contractuale privind calitatea, cantitatea, termenele de livrare a mărfurilor etc.
b.Riscuri tehnologic, generate de importul unei tehnologii care nu corespund cerinţelor de producţie, infrastructurii din ţara importatorului sau nivelului tehnic actual. Deşi aceste riscuri apar în primul rând la importator, ele apar şi la exportator, atunci când plata importurilor de tehnologii se face prin cote procentuale din comercializarea produselor realizate cu tehnologii importate.
c.Riscuri de natură umană, care sunt cauzate de insuficiente cunoştinţe manageriale sau ale personalului de execuţie.
d.Riscuri de neexecutare (inadempienţă), care decurg din situaţiile când cumpărătorul nu mai vrea sau nu mai poate ridica marfa contractată sau vânzătorul nu expediază marfa sau o expediază cu întârziere.
e.Riscuri de insolvabilitate, care apar atunci când cumpărătorul nu plăteşte marfa primită.
f.Riscuri de preţ, care se datorează neconcordanţei de timp dintre momentul încheierii contractului şi momentul încasării sau plăţii, pentru exportator preţul putând fi sub nivelul celui mondial, iar pentru importator peste nivelul mondial din momentul plăţii.
g.Riscuri valutare, care sunt cauzate de modificarea cursului valutar a valutei din contract în intervalul dintre momentul încheierii contractului şi data efectuării plăţii în valută.
h.Riscuri ale ratei dobânzii, care apare datorită acordării unor credite cu dobândă fixă din fondurile colectate în depozite cu dobândă variabilă.
- Clauze contractuale de acoperire a riscurilor economice
În contractele internaţionale trebuie introduse o serie de clauze menite să menţină echilibrul contractual dintre parteneri şi să elimine pierderile datorate riscurilor. Clauzele cele mai importante sunt clauzele referitoate la preţ, clauzele valutare şi clauzele de impreviziune.
1 Clauzele de preţ. sunt mai numeroase. Ele sunt următoarele:
a.Clauza preţului escaladat. Clauza se introduce atunci când se doreşte menţinerea echilibrului între preţul produsului finit şi cel al factorilor de producţie utilizaţi pentru fabricarea lui. Ea are un rol deosebit de important în contractele pe termen lung şi la cele cu livrări succesive.
b.Clauza de indexare. Pentru cotracarea efectului variaţiei preţului preţurile din contract sunt stabilte în funcţie de un produs de referinţă sau de un anumit indicator. Dacă valoarea produsului de referinţă se modifică, atunci se modifică şi preţul din contract cu un procent convenit de părţi. Clauza poate fi introdusă atunci când preţul mărfurilor depinde de variaţia preţurilor unor produse etalon. Dacă între parteneri există un flux reciproc de mărfuri se poate stabili un raport de schimb între preţul produselor importate şi cele exportate care să fie menţinut indiferent de variaţia preţului.
c.Clauza marfă. Prin această clauză se precizează în mod expres preţul pe baza căruia se vor efectua schimburile reciproce, pentru a determina cantitatea exactă ce se va livra de parteneri pe întreaga durată a contractului.
d.Clauza de rectificare a preţurilor. Alinierea automată la schimbările de conjuctură pe piaţa reprezentativă a maşinilor şi utilajelor se face prin clauza de rectificare, care prevede posibilitatea actualizării preţurilor
e.Clauza de revizuire a preţului presupune adaptarea contractului la noile condiţii prin renegocierea preţului, dacă se înregistrează creşteri semnificative ale costurilor materiilor prime, materialelor etc.
- Clauze valutare. Aceste clauze pot fi:
a.Clauza de acoperire a riscului valutar presupune măsuri de prevedere privind acoperirea riscului în condiţiilecursurilor monetare flotante.
b.Clauza valutară presupune alegerea unue valute etalon şi efectuarea plăţii în funcţie de aceasta. Dacă cursul de schimb se modifică în raport cu etaonul se va modifica şi preţul contractului în sus (la depreciere) sau în jos (la apreciere).
c.Clauza monedei multiple stabileşte exprimarea creanţei în mai multe monede, pe baza cursului din momentul încheierii contractului, iar la scadenţă partenerul are dreptul să aleagă moneda de plată.
- Clauza de impreviziune are ca scop asigurarea riscurilor conjuctural, precum şi a altor categorii de riscuri şi presupune renegocierea parţială sau totală a contractului în cazul când a intervenit un eveniment exterior imprevizibil care a dus la un dezechilibru major între raporturile dintre părţi faţă de momentul încheierii contractului.
