Rolul businessului în societate

La începutul secolului al XX-lea, unii oameni de afaceri şi-au exprimat convingerea că orice corporaţie este obligată să folosească resursele sale ast­fel încît societatea să fie în cîştig. Spre exemplu, Andrew Carnegie, care s-a ocupat cu producerea oţelului, a investit 350 milioane de dolari în programele sociale şi a construit peste 2000 de biblioteci publice. Tot el a fost fondatorul a numeroase instituţii ştiinţifice şi culturale.

John D. Rockfeller (1839-1937), „regele petrolului”, a donat 550 mi­lioane de dolari pentru crearea Fondului Rockfeller.

Doctrina binefacerii capitaliste, potrivit căreia organizaţiile ce au profit mare trebuie să verse o parte din el pentru binele societăţii, a fost descrisă de Dale Carnegie în lucrarea Evangheliaprosperării, publicată în anul 1900.

Potrivit profesorului Lee Preston, concepţiile privind rolul social al bu- sinessului au început să se modifice în anii ’50. În această perioadă, în SUA a fost creat Comitetul pentru dezvoltarea economică, în care au fost incluşi cei mai renumiţi reprezentanţi ai lumii de afaceri. Importanţa lui a fost esenţială, deoarece s-a lărgit posibilitatea participării persoanelor de afaceri în rezolva­rea problemelor de politică socială şi statală.

Anume în anii ’50 ai secolului trecut a apărut prima lucrare fundamentală la tema responsabilităţii sociale – Responsabilităţile sociale ale businessma- nului. Howard R. Bowen a descris modul în care concepţia responsabilităţii sociale poate să se extindă asupra businessului, iar conştientizarea scopurilor sociale mai largi în timpul adoptării deciziilor de afaceri poate aduce beneficii sociale şi economice.

Există diverse păreri – uneori diametral opuse – privind concepţia despre responsabilitate socială, ele apărînd în timpul disputei despre scopurile orga­nizaţiei. Pe de o parte, există persoane care privesc organizaţia ca pe o unitate economică, obligată să se preocupe doar de folosirea eficientă a resurselor proprii. Astfel ea îşi îndeplineşte funcţia economică de producere a mărfurilor şi serviciilor, necesare pentru societate, asigurînd concomitent cetăţenii cu lo­curi de muncă, iar acţionarii – cu venit şi recompense. Pe de altă parte, există părerea potrivit căreia organizaţia este o parte complicată a mediului, care in­clude o multitudine de componente şi de care depinde existenţa ei. La acestea se referă: autorităţile locale, consumatorii, furnizorii, mijloacele de informare în masă, sindicatele, uniunile şi organizaţiile, lucrătorii şi acţionarii etc. Acest mediu poate influenţa puternic posibilităţile de atingere a scopurilor organiza­ţiei, de aceea organizaţia trebuie să echilibreze scopurile sale pur economice cu interesele sociale şi economice ale componentelor mediului.

Potrivit acestui punct de vedere, organizaţiile au responsabilitate în faţa societăţii în care funcţionează, în afară de asigurarea efectivităţii, gradul de ocupare a forţei de muncă, veniturile şi respectarea legii. De aceea, ele trebuie să îndrepte o parte din resursele lor pe căi sociale, să jertfească pentru binele şi dezvoltarea societăţii. Organizaţiile trebuie să activeze cu responsabilitate în sfere cum sînt ocrotirea mediului, ocrotirea sănătăţii, drepturile civile, pro­tecţia intereselor consumatorului etc.

Responsabilitatea juridică şi responsabilitatea socială

Prin responsabilitate juridică înţelegem respectarea unor anumite legi şi norme de reglementare statală, care determină ce trebuie şi ce nu trebuie să facă organizaţia.

Responsabilitatea socială, spre deosebire de cea juridică, presupune din partea organizaţiei un anumit răspuns la problemele sociale. Participarea sutelor de organizaţii la radiomaratonul organizat cu scopul acumulării de fonduri pentru restaurarea mănăstirii Căpriana poate servi drept exemplu de responsabilitate socială.

Argumente pro şi contra responsabilităţii sociale

Disputele despre rolul businessului în societate au dat naştere multor ar­gumente pro şi contra responsabilităţii sociale.

       Argumente în favoarea responsabilităţii sociale:

       Perspective favorabile pentru business pe un termen îndelungat. Acţiunile sociale ale întreprinderii ce îmbunătăţesc viaţa populaţiei locale pot fi în interesele personale ale întreprinderii în virtutea profi­tului pe care îl asigură participarea în viaţa societăţii. Cu cît este mai prosperă din punct de vedere social o societate, cu atît mai bune sînt condiţiile de activitate a businessului. În afară de aceasta, chiar dacă cheltuielile pe termen scurt sînt mari, în perspectivă ele pot stimula venituri, deoarece consumatorii, furnizorii şi populaţia locală îşi for­mează o impresie pozitivă despre întreprindere.

       Modificarea necesităţilor şi speranţelor publicului larg. Pentru a mic­şora ruptura dintre speranţele noi şi răspunsul real al întreprinderilor, antrenarea lor în rezolvarea problemelor sociale devine şi dorită, şi necesară.

       Existenţa resurselor pentru acordarea ajutorului în rezolvarea pro­blemelor sociale. Deoarece businessul dispune de importante resurse financiare şi umane, ar fi bine să transmită o parte din ele pentru ne­cesităţile sociale.

       Angajamentul moral de a avea un comportament socialmente res­ponsabil. Întreprinderea este şi ea un membru al societăţii, de aceea trebuie să se conducă de normele morale. Ca şi oricare membru al societăţii, ea trebuie să activeze în mod social responsabil şi să con­tribuie la întărirea fundamentelor morale ale societăţii.

       Argumente contra responsabilităţii sociale:

       încălcarea principiului maximizării venitului. Acordarea unor re­surse pentru necesităţile sociale micşorează influenţa principiului de maximizare a resurselor.

       Cheltuieli pentru antrenarea socială. Mijloacele îndreptate pentru necesităţi sociale devin cheltuieli pentru întreprinderi. În final aces­te cheltuieli sînt suportate de către consumatori, deoarece se măresc preţurile la mărfuri şi servicii.

          Un nivel insuficient de informare a publicului privind gradul de an­trenare a întreprinderii în rezolvarea problemelor sociale.

           Lipsa experienţei de rezolvare a problemelor sociale. Personalul ori­cărei întreprinderi este pregătit cel mai bine în domeniile economiei, al pieţei şi tehnic şi este lipsit de experienţa de rezolvare a probleme­lor sociale.

în concluzie menţionăm că organizaţiile trebuie să-şi îndrepte o parte din profit şi eforturi în folosul societăţii. Pentru a activa cu succes, întreprinderea trebuie să se acomodeze şi să reacţioneze la problemele ce apar în mediul social, pentru ca acest mediu să fie mai binevoitor faţă de ea.