Managementul ştiinţific este reprezentat de totalitatea proceselor prin care elementele teoretico-metodologice furnizate de ştiinţa managementului sunt operaţionalizate în practica socială.
Practic, managementul ştiinţific constă în munca zilnică a conducătorilor care-şi desfăşoară activitatea la toate nivelurile ierarhice din firmă.[1]
Schimbarea de la regula managementului obişnuit spre managementul ştiinţific include nu numai un studiu a ceea ce este un ritm indicat pentru a face munca şi o remodelare a instrumentelor şi implementărilor în firmă, dar şi o schimbare în atitudinea mentală a tuturor oamenilor în ceea ce priveşte munca lor. Când devin interesaţi de managementul ştiinţific, apar 3 întrebări în minţile oamenilor :
- Prin ce principiile managementului ştiinţific diferă în mod esenţial de cel al managementului obişnuit ?
- De ce sunt mai bune rezultatele managementului ştiinţific decât ale celorlalte tipuri ?
- Nu este cea mai importantă problemă aceea a obţinerii omului potrivit în fruntea companiei ?[2]
Managementul ştiinţific nu se rezumă doar la o simplă aplicare a elementelor puse la dispoziţie de ştiinţă. Complexitatea şi diversitatea situaţiilor de management impun din partea conducătorilor şi un aport creativ pentru a adapta instrumentarul ştiinţific de management la condiţiile concrete ale fiecărei situaţii.
O altă caracteristică majoră a managementului ştiinţific o constituie diversitatea şi eterogenitatea sa în ceea ce priveşte conţinutul şi modul de manifestare comparativ cu ştiinţa managementului. Managementul ştiinţific variază de la o firmă la alta, iar în cadrul firmelor variază la nivel de subdiviziuni organizatorice.[3]
Caracterul uman ca particularizare a managementului reiese din deciziile şi acţiunile oamenilor. De aici rezultă complexitatea şi dificultatea deosebite ale managementului ştiinţific.
Dată fiind diferenţa dintre comportamentul şi modul de a gândi al oamenilor, managerul, prin pregătirea pe care o posedă, trebuie să înţeleagă natura umană şi să i modeleze pentru a ajunge să-şi realizeze obiectivele.[4]
Organizarea ştiinţifică a muncii în turism are ca scop reducerea consumului de muncă şi fluidizarea activităţii, şi se concretizează în :
- simplificarea structurilor organizatorice ;
- reducerea numărului de intermediari ;
- dezvoltarea şi organizarea reţelei de unităţi pentru a asigura o mai bună acoperire a pieţei ;
- perfecţionarea sistemului internaţional.
În cazul societăţilor comerciale cu profil turistic, organizarea ştiinţifică a muncii vizează :
- raţionalizarea formaţiilor de personal şi îmbunătăţirea sistemului de normare a muncii ;
- organizarea fiecărui loc de muncă pentru maximizarea randamentului ;
- simplificarea circuitului informaţiilor ;
- promovarea metodelor moderne de conducere.[5]
[1] Management – O.Nicolescu, I.Verboncu, Ed. Economică, Bucureşti 1999, pg.71
[2] Principiile managementului ştiinţific – Frederick W. Taylor, Norton & Company INC NY
[3] Management – O.Nicolescu, I.Verboncu, Ed. Economică, Bucureşti 1999, pg.72
[4] Management – O.Nicolescu, I.Verboncu, Ed. Economică, Bucureşti 1999, pg.72
[5] Economia turismului – R. Minciu, Ed. Uranus, Bucureşti 2000, pg.210
