Etica în afaceri reprezintă acea parte a ştiinţei etice care se ocupă cu studierea relaţiilor complexe care apar în derularea activităţilor numite generic “afaceri”. De fapt astăzi noţiunea de afacere a devenit atât de complexă încât înglobează aproape toate activităţile economico- financiare ale unei organizaţii.
Producţia în sine a devenit practic vorbind, o afacere pentru că în contextul modern ea este legată indisolubil de o mulţime de alte activităţi cum ar fi: aprovizionarea cu materii prime şi materiale, studierea pieţei de materii prime şi materiale şi alegerea unor soluţii avantajoase pentru organizaţie, apoi asigurarea cu energie şi utilităţi în general, studierea acestei pieţe şi alegerea unor soluţii optime, asigurarea service-ului de orice fel conex producţiei planificate, apoi livrarea şi vânzarea produselor finite pe baza unor activităţi specifice, de marketing, etc. Managerii la rândul lor devin “oameni de afaceri” pentru că ei nu se mai rezumă doar la îndeplinirea obiectului principal de activitate, ci studiază şi alte posibilităţi de câştig ale firmei legate de anumite plasamente bancare, de poziţionare dinamică a organizaţiei respective în raport cu mediul socio-politic, de participare la alte afaceri, etc.
Etica afacerilor are rolul, sintetic vorbind, de a crea modele, de a motiva, de a conştientiza, de a stabili nişte limite, de a munci, etc. Ea este esenţială pentru a putea obţine un succes pe termen lung. Atât din punct de vedere microeconomic unde ea este asociată cu ÎNCREDEREA cât şi macroeconomic unde este asociată cu respectarea unor CODURI ELABORATE, etica în afaceri trebuie să inducă un climat lucrativ, de siguranţă şi securitate în derularea activităţilor specifice.
În societatea contemporană apologeţii cei mai fervenţi ai respectării normelor etice şi morale sunt marile corporaţii. Ele afişează coduri de etică foarte elaborate încercând să obţină o poziţionare a organizaţiei cât mai bună, să câstige încrederea consumatorilor, a personalului propriu cât şi a partenerilor. Impunerea unui astfel de climat este benefică pentru mediul de afaceri în general, chiar dacă în subsidiar nu totul este aşa de “roz” ca pe hârtie. Pentru a putea să-şi desfăşoare activităţiile în siguranţă, marile companii au nevoie de linişte, de respectarea normelor etice şi morale pentru a reuşi să-şi conserve avantajele câştigate în decursul timpului, cu toate că în tranşeele luptei pentru pieţe de desfacere “războiul “este dur şi nu prea respectă regulile “jocului”. Chiar dacă “in afară-i vopsit gardul si-n `năuntru-i leopardul” aşa cum spune proverbul ,corporaţiile încearcă să impună anumite reguli după care să se deruleze afacerile şi acest lucru duce la instaurarea unei atmosfere pozitive. Să nu uităm însă cuvintele marelui om de afaceri american John D.Rockefeller care întrebat la un moment dat, cum a reuşit să strângă o avere uriaşă a răspuns: “Va rog să nu mă întrebaţi cum am câştigat primul milion, întrebati-mă de celelalte…”.
Şi totuşi, cu toate imperfecţiunile inerente oricărei activităţi umane, rolul eticii în afaceri creşte continuu pentru că într-o atmosferă de insecuritate nu se poate lucra. Efectele negative ale unor practici imorale în afaceri de regulă sunt:
-creşterea fiscalităţii;
-înmulţirea legilor care să reglementeze anumite activităţi legate de afaceri;
-imobilitate în decizii şi acţiuni a firmelor;
-înmulţirea controalelor legate de fiscalitate şi legalitate;
-bulversarea sistemului de plăţi;
Toate aceste efecte vor duce la sufocarea firmelor, la imobilism şi rigiditate managerială, afectând puternic mediul de afaceri. Cu cât mai multe legi, cu atât mai puţină libertate, putem spune… .
Din perspectiva microeconomică, de multe ori etica este asociată cu ÎNCREDEREA. Ceea ce nu este complet adevărat întrucât încrederea se câştigă în urma desfăşurării unor activităţi ghidate de principiile etice, activităţi repetate, care să demonstreze seriozitate şi fair-play. Aceasta incredere se referă la:
- Încrederea în relaţiile cu furnizorii. Relaţia furnizor-beneficiar este o relaţie complexă bazată pe contracte, termene de livrare, de plată, bazată pe furnizarea unor materii prime şi materiale (sau semifabricate după caz) constant – bune din punct de vedere calitativ şi livrate cu o anume ritmicitate. Încrederea va apare după o anumită perioadă când cele două părţi se conving de onestitatea reciprocă.
- Încrederea în relaţiile cu consumatorii. În această situaţie vânzătorul va trebui să câştige încrederea consumatorului prin calitate, preţ, mod de prezentare, etc. Clienţii mai aşteaptă de la vânzător pe lângă preţ şi calitate şi informaţii utile şi pertinente în legătură cu produsele sau serviciile oferite.
- Încrederea în relaţiile cu angajaţii. Climatul de încredere stabilit între actionariat,management si angajat este cheia succesului in orice tip de organizatie orientata spre profit. Un astfel de climat va conduce la o comunicare eficienta,la fidelizarea angajatilor,la reducerea conflictelor de munca.
De-a lungul timpului s-au realizat mai multe studii în legătură cu efectele produse de promovarea încrederii în relaţiile cu angajaţii dintre care unul semnificativ a fost cel
publicat de către cunoscuta companie americană General Motors. S-au identificat astfel cinci factori corelaţi cu încrederea în relaţiile cu angajaţii şi anume:
-existenţa unei comunicări corecte pe verticală scării ierarhice;
-tratament corect pentru toate grupurile de angajaţi;
-împărţirea corectă a obiectivelor propuse între executanţi şi managementul intermediar;
-autonomia bine înţeleasă a fiecărui angajat;
-existenţa unui feedback din partea managementului privind responsabilităţile şi realizările angajatilor ;
Se constată aşadar că ÎNCREDEREA se manifestă în raport direct cu tehnicile moderne de management şi anume creşterea responsabilităţii prin delegare de competenţe.
Managementului superior (top-managementului) nu va trebui să-i lipsească din strategia de conducere a firmei componenta etică bazată pe încredere şi crearea conştiinţei de apartenenţă la ORGANIZAŢIE.
Dimensiunea etică a unei afaceri va viza tendinţele oricărei organizaţii de a respecta normele morale, legile şi actele normative referitoare la:
-calitatea muncii;
-calitatea produselor;
-metode şi practici juste de recrutare a personalului;
-practici corecte de marketing şi vânzări;
-modalităţi de lucru cu informaţiile confidenţiale;
-atitudinea faţă de mită şi comisioane;
-modul de implicare în problematica comunităţii.;
-rezolvarea problemelor de mediu;
