Publicat în

Şcoala mediului environmentalistă

Elaboratele teoretice şi abordările pragmatice specifice acestei şcoli s-au făcut remarcate în deceniul 1960 – 1970. O contribuţie deosebit ă la constituirea şi dezvoltarea şcolii mediului au avut Richard Farmer şi Barry Richman prin lucrarea lor Comparative Management and Economic Progress.

Dintre caracteristicele majore ale acestei şcoli menţionăm conceptualizarea mediului ca un cadru de analiză a fenomenelor managementului. Un factor important care a contribuit la proliferarea cunoştinţelor acestei scoli 1-a reprezentat marea capacitate organizatorică a lui Farmer, realizator al mai multor manifestări ştiinţifice cu o largă participare internaţională a specialiştilor, precum şi bogata sa activitate publicistică.

Şcoala mediului are ca limite principale:

  1. supraaccentuarea rolului factorilor externi managementului;
  2. insuficienta concretizare a unor analize teoretice şi cercetări empirice.

Contribuţiile majore pe care această şcoală le are în dezvoltarea managementului comparatsunt următoarele:

  1. abordarea mediului oferă un cadru de analiză a fenomenelor de management internaţional;
  2. prin abordarea conceptuală şi metodologică promovată se conferă-managementului comparat un caracter multidimensional, nemairezumându-se doar la latura sa economică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *