Ideile Şcolii clasice şi Scolii comportiste se aplică şi astăzi într-o formă sau alta. În ultimii ani, teoreticienii şi practicienii au recunoscut că mediul poate să influenţeze managmentul organiatoric. Oricum noile abordări de management integrează aspectele celor două şcoli menţionate.
Astfel o nouă abordare apare în management dupa al doile-a război mondial şi după dezvoltarea ciberneticii şi Teoriei generale a sistemelor şi poartă numele de Şcoala sistemelor sociale sau Şcoala sistemică.
Ca principali reprezentanţi îi amintim pe : P. Drucker, M. Porter, P. Selznick, C.I. Barnard etc.
Reprezentanţii acestei şcoli văd organizaţile ca sisteme funcţionând în relaţiile cu mediul lor. În această teorie un sistem este definit ca un grup de părţi componente interrelaţionate ce funcţionează ca un întreg pentru atingerea obiectivelor comune. Întreptinderea ca sistem organizatoric complex este formată din subsisteme cum ar fi: structura formală şi structura informală, grupurile de indivizi, statutele, mediul fizic înconjurător şi mediul economico-social în care ea funcţionează.
