In literatura de specialitate nu exista inca un punct de vedere, cat de cat unitar, cu privire la evolutia managementului ca stiinta. Conturarea acestui domeniu stiintific a inceput in primul deceniu al secolului al XX-lea si nu se poate spune ca procesul de consolidare s-a incheiat. Este o stiinta dintre cele mai noi in care se produc numeroase acumulari si schimbari. Evolutiile au urmat drumul de la empirism la stiinta dobandind elemente specifice capabile sa capete o dezvoltare creatoare.
In formarea si dezvoltarea managementului ca stiinta au existat curente de gandire care s-au diferentiat prin aria preocuparilor, principii, metodele de investigare, corelarea cu rezultatele cercetarii din alte domenii stiintifice etc. Cei mai multi specialisti grupeaza aceste curente pe trei scoli distincte:scoala clasica; scoala sociologica; scoala moderna [28] .
Scoala clasica, a inceput cu cercetarile pionerilor Fayol, Taylor si Weber si a fost continuate de numerosi cercetatori. Printre reprezentantii cei mai cunoscuti amintim: americanii Koontz si O’Donnel, rusii Lisitin si Kuznetov, englezii Urwick si Woodward, germanii Bücher, Schaer si francezul Gélénier.
Principalele probleme abordate au vizat:
- elaborarea unor principii generale de conducere eficienta a firmelor;
- definirea firmei ca entitate sistemica independenta de mediul general;
- abordarea mecanicista, strict formala, a structurilor de organizare;
Scoala sociologica se dezvolta in paralel cu scoala clasica si aduce o serie de concepte noi legate de comportamentul uman in procesul managerial. Reprezentantii cei mai cunoscuti sunt: americanii Mc Gregor, Maslow, Herzberg, Lickert, rusul Gvisiani, germanul R. Weber, francezul Crozier si italianul Moreno.
Ideile principale ale reprezentantilor acestei scoli:
- formarea si oficializarea echipelor se face in functie calitatile individuale si de preferintele oamenilor, asigurandu-se astfel cresterea comunicarii si cooperarii interumane;
- autoritatea formala trebuie dublata de recunoasterea neconditionata a acesteia de catre grupul condus;
- motivatia desavarseste procesul de imbunatatire a climatului de munca si al performantelor oamenilor;
- specializarea ingusta a personalului si serviciilor nu este benefica in evolutia grupurilor;
- descentralizarea si adoptarea deciziilor trebuie sa vizeze apropierea de locul aplicarii lor.
Scoala moderna a fost initiata de o serie de personalitati stiintifice dintre care se remarca americanii P. Drucker, M. Porter, J. Starr, R. Jhonson, H. Mintzberg, R. Mathis, T. Levitt, englezul J. Cild, francezii A. Kaufman, J. Mélése, rusii E. Kamenitev, C. Afanasiev, C. Popov, japonezul K. Ohmae. Aceasta scoala se remarca prin tratarea teoriilor, metodelor si conceptelor apeland la analiza multidisciplinara. Se remarca folosirea unor fundamentari stiintifice din matematica, statistica, analiza economica, sociologie, psihologie, stiinte juridice etc. Odata cu adancirea studiilor s-au conturat o serie de specializari in domenii restranse ale managementului. In acest sens se remarca abordarile cantitative, sistemice, contextuale si de comportament.
