Situaţia tinerilor pe piaţa muncii în contextul socio-economic al Republicii Moldova

Problematica investiţiei în capitalul uman devine foarte dură atunci când este raportată la realitatea economică şi în special, la piaţa forţei de muncă. Prin distrugerea barierelor politice şi economice posesorul de abilităţi, cunoştinţe şi aptitudini intră în concurenţă cu capitalul uman într-o zonă economică de mare performanţă. Aici şi debutează marile probleme pentru Republica Moldova, care scot în evidenţă carenţele în administrarea acestei preţioase resurse. O simplă comparare a câştigurilor salariale cu ţările vecine, scoate în evidenţă nivelul scăzut de producţie format de capitalul uman. Această situaţie şi alţi factori clasează ţara noastră, conform indicelui dezvoltării umane pe locul 111 din cele 177 ţări incluse în clasament. Acesta include trei dimensiuni principale: speranţa de viaţă la naştere, rata ştiinţei de carte şi standartele de viaţă; în baza cărora putem evalua performanţa economică a unei naţiuni care vine în strânsă legătură cu investiţia în capitalul uman.

Conform raportului ,,Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova în 2007’’ realizat de Biroul Naţional de Statistică, principalele caracteristici ale pieţii muncii pentru anul 2007 au fost:

• Populaţia economic activă a fost în descreştere, aceasta datorându – se în special creşterii cu o treime a numărului şomerilor, în timp ce numărul populaţiei ocupate a scăzut cu 3%;
• Se conturează tendinţa de creştere a numărului persoanelor ocupate în activităţile non-agricole, în timp ce populaţia ocupată în agricultură tinde să scadă;
• Numărul de locuri de muncă nou-create a crescut semnificativ faţă de anul precedent şi depăşeşte cu mult numărul de locuri de muncă lichidate.

Populaţia economic activă a constituit circa 1314 mii persoane, în descreştere faţă de 2006 cu 3,3%. Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a constituit 44,8% faţă de 46,3% în 2006. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16 – 56/61) a înregistrat valoarea de 49,3%. Pentru grupa de vârstă 15 – 56/61 a fost de 48%. În repartiţia după sectoarele economiei naţionale se constată că 32,8% din totalul persoanelor ocupate au activat în sectorul agricol (33,6% – 2006); 12,7% – în industrie (12,8% – 2006); 6,1% în construcţii (5,3% în 2006) şi 48,4% în servicii (48,4% – 2006).[1]

După nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou: persoanelor cu studii medii generale şi profesionale le-a revenit 45,1% (cu circa 3,2% mai mult faţă de anul trecut), persoanelor cu studii superioare – 19,8% (cu 5% mai puţin faţă de anul precedent). Persoanele cu studii medii de specialitate şi cu studii gimnaziale au înregistrat aproape aceleaşi ponderi (16,9%, respectiv 16,5%).

În ceea ce priveşte rata de ocupare a forţei de muncă în funcţie de nivelul studiilor obţinute este un lucru dovedit prin numeroase cercetări că cu cât este mai mare nivelul studiilor, cu atât este mai mare probabilitatea angajării în câmpul muncii.

Tabel 1. Populaţia ocupată după nivel de instruire (2007)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Din tabel putem constata că cu toate că a scăzut numărul persoanelor ocupate după nivel de instruire în comparaţie cu anul 2002, se atestă o creştere semnificativă a persoanelor cu studii superioare şi o scădere a persoanelor cu studii gimnaziale şi primare. Acest lucru denotă faptul că din ce în ce mai mulţi tineri optează pentru obţinerea unui nivel de studii superior sau mediu de specialitate, fapt determinat şi de creşterea cererii (din partea angajatorilor pentru forţă de muncă calificată). Populaţia ocupată după nivelul de instruire superior era mai mare în 2006 în comparaţie cu 2007, iar numărul persoanelor angajate cu studii primare sau fără studii este în scădere, atestându-se în 2002 – 5.1%, pe când în 2007 doar 1.68%.

Intrarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă este un fenomen care nu este analizat în profunzime în Republica Moldova din cauza datelor statistice limitate. Până în 2007, Ancheta Forţei de Muncă nu a inclus informaţii referitor la această categorie, dar din 2008 a apărut un modul adiţional, testat de Biroul Naţional de Statistică pe proaspeţii absolvenţi, iar datele vor fi disponobile începând cu 2009. Din moment ce intrarea tinerilor absolvenţi pe piaţa forţei de muncă este un aspect important pentru funcţionarea acesteia, a fost realizat un sondaj independent ,,Tranziţia de la educaţie la muncă’’, care a fost conceput ca un modul separat al Sondajului ,,Mobilitatea Inter-Sectorială şi Tranziţia de la Şcoală la Muncă’’(SMIST), iar întrebările modulului au fost utilizate din Ancheta Forţei de Muncă (AFM), Eurostat. Sondajul a fost realizat de către compania sociologică CBS-Axa. Respondenţii modulului erau tineri cu vârstă cuprinsă între 18 şi 34 ani, care au absolvit după 1998. Eşantionul este mic, iar marja de eroare variază între 4% şi 9,2% pentru diferite întrebări, în funcţie de numărul respondenţilor. Este, totuşi suficient pentru a asigura o înţelegere calitativă a fenomenului dat în condiţiile Republicii Moldova. Eşantionul cuprinde absolvenţi cu diferite niveluri şi domenii de studii şi este diferenţiat în funcţie de sex şi mediu de reşedinţă.

Din 536 de respondenţi doar 228 au declarat că au avut un serviciu ce a durat mai mult decât 3 luni sau că la momentul interviului erau angajaţi pentru prima dată şi intenţionau să rămână în acelaşi post. Restul respondenţilor nu erau angajaţi, erau încadraţi în procesul de studii sau erau inactivi din diverse motive. Datele colectate sunt compatibile cu câteva statistici oficiale privind angajarea. Proporţia absolvenţilor învăţământului superior şi al celui post-secundar, non-terţiar care au declarat că au experienţă de muncă este 56,1% şi respectiv, 60,5%, faţă de 42,4% pentru cei cu studii secundare profesionale.

Tabela 2 Distribuţia răspunsurilor la întrebarea ,,Cât de uşor a fost să-ţi găseşti primul serviciu?’’  în dependenţă de nivelul de studii obţinut

Sursa: SMIST  Sondajul ,,Mobilitatea Inter-Sectorială şi Tranziţia de la Şcoală la Muncă’’

După cum rezultă din tabelul 2, mai mult de 50% dintre respondenţi au găsit o slujbă în mod relativ uşor, pierzând în acest scop o perioadă de timp de până la o lună. Pentru 43,4% dintre respondenţi, majoritatea care erau absolvenţi ai universităţilor s-au angajat imediat după finisarea studiilor. Cei mai mulţi au acceptat alujbele oferite de către angajatori. Au existat doar câteva cazuri  în care respondenţii au căutat de lucru mai mult de 6 luni, în acest caz fiind vorba de persoane care nu aveau o specializare (absolvenţi ai studiilor gimnaziale, liceale sau medii generale). Circa 18% dintre persoanele care au absolvit au fost angajate în servicii de scurtă durată (mai puţin de trei luni), înainte de a-şi găsi un serviciu pe un termen mai lung (mai mult de trei luni). 11% dintre absolvenţi nu au lucrat niciodată până la găsirea unui post permanent deşi au încercat de mai multe ori să-şi găsească un serviciu (diagrama 1).

Absolvenţii utilizează un set restrâns de metode pentru găsirea unui loc de muncă, iar marea  majoritate utilizează doar o singură metodă. Sursele informale şi contactele personale (rude, prieteni sau cunoscuţi) sunt cele mai populare metode utilizate pentru găsirea primului serviciu şi au fost utilizate de către o pătrime din respondenţi. Un număr mic de absolvenţi primesc informaţie de la instituţiile pe care le-au absolvit (7,7%), în timp ce alţii au postat sau au răspuns la anunţuri de angajare (12,4%). Metodele de căutare formale, cum ar fi utilizarea serviciilor agenţiilor publice sau private de plasare a forţei de muncă, nu sunt foarte populare în rândurile tinerilor.

Chiar dacă găsirea unui serviciu nu este foarte dificilă, conexiunea dintre piaţa forţei de muncă şi sistemul educaţional pare defectuoasă. Acest lucru este demonstrat de faptul că marea majoritate a absolvenţilor se angajează pentru prima dată în domenii ce nu au nimic în comun cu specializarea lor. Primul loc de muncă nu corespunde cu domeniul absolvit pentru 32,4%. Acest aspect este valabil pentru marea majoritate a absolvenţilor învăţământului secundar profesional şi post-secundar non-terţiar. S-a constat că circa 55% dintre absolvenţii din mediul urban obţin un prim serviciu ce corespunde domeniului studiilor absolvite, comparativ cu 50% dintre absolvenţii din mediu rural, care sunt angajaţi în principal în sectorul agricol, construcţiilor şi al comerţului. În pofida proporţiilor mari a absolvenţilor care au găsit un serviciu ce nu corespunde specializării lor doar 40% consideră că au nevoie de instruire suplimentară pentru a îndeplini obligaţiile de serviciu, aproape la fel ca şi cei a căror serviciu coincide cu cel de formare profesională. Marea majoitate a absolvenţilor (75%) au fost instruiţi suplimentar la locul de muncă. Pentru cei mai mulţi absolvenţi, primul lor serviciu a solicitat calificare ,,înaltă’’ sau ,,medie’’, în timp ce doar 33% dintre respondenţi au declarat că acesta a solicitat competenţe reduse. Este interesant, că în jur de 7% dintre absolvenţi au ocupat poziţii de specialişti calificaţi şi chiar conducători şi funcţionari de nivel mediu. Această tendinţă este sesizabilă în principal în companii din domeniul IT, care angajează mai ales tineri care au competenţe avansate de marketing şi tehnologie. O altă explicaţie pentru numărul mare de persoane care deţin poziţii înalte chiar de la prima angajare este faptul că mulţi dintre ei sunt angajaţi pe cont propriu sau îşi deschid propria afacere. Rezultatele au arătat că principalul factor care determină companiile să nu angajeze mai mulţi tineri specialişti sunt pretenţiile salariale mari şi lipsa de experienţă. Sondajul sociologic a confirmat acest lucru: principala barieră cu care se confruntă tinerii specialişti în căutarea unui loc de muncă este lipsa de experienţă (21% dintre respondenţi), iar lipsa informaţiei cu privire la locurile de muncă vacante a fost al doilea răspuns ca frecvenţă. Dintre cei care au acumulat experienţă de muncă pe parcursul anilor de studii, în marea majoritate a cazurilor, circa 60%, aceasta nu era relaţionată cu domeniul lor de specialitate.

Din interviurile care au fost desfăşurate cu angajatorii s-a constatat că tinerii nu rămân la primul lor serviciu mai mult de doi ani. Cele mai intense migrări ale forţei de muncă tinere se atestă în administraţia serviciilor publice. Salariile în acest sector sunt mult mai mici decât în sectorul privat sau în programele implementate de către organizaţiile internaţionale, iar tinerii acceptă servicii în sectorul public doar pentru a acumula doi sau trei ani de experienţă necesară pentru obţinerea unei slujbe mai bine plătite. În concluzie putem menţiona că tinerii în prezent impun cerinţe mult mai înalte vis-a-vis de nivelul salariului în cazul primului loc de muncă, comparativ cu generaţiile anterioare. Conform rezultatelor sondajului de opinie, tinerii care au absolvit în 2007-2008 ar accepta o primă slujbă cu un nivel mediu minim de salarizare de 3650 lei, ceea ce este cu 75% mai mult decât media salariului lunar în Moldova. Unele companii sunt capabile să asigure asemenea salarii, însă nu şi majoritatea lor. Interviurile cu angajatorii arată că în general angajatorii nu sunt satisfăcuţi de calitatea  muncii prestate de tinerii  angajaţi.[2]

Un alt sondaj arată că fiecare a doua companie se confruntă  cu un deficit de personal calificat (muncitori şi specialişti), ca urmare a emigrării unei bune părţi a acestuia peste hotare, dar şi a discrepanţei între gradul de pregătire a specialiştilor şi exigenţele crescânde a companiilor. Studiul ,,Relaţiile de muncă în Republica Moldova din perspectiva companiilor’’ realizat de compania sociologică CBS Axa în cadrul proiectului ,,Promovarea Responsabilităţii Sociale Corporative şi constituirea Reţelei Locale ale Pactului Global în Republica  Moldova’’ arată că cel puţin 63,3% dintre participanţi au nevoie de muncitori calificaţi, iar 53,3% de specialişti. Cu mult mai mic este deficitul de manageri de nivel mediu şi superior, doar 16,7% din companii au nevoie de manageri, iar 6,7% duc lipsă de personal auxiliar. Potrivit studiului, deficitul de personal calificat este determinat de emigrarea unei părţi din populaţia aptă de muncă în străinătate, dar şi de faptul că meseriile şi profesiile oferite de şcolile profesionale şi polivalente nu mai sunt atractive pentru tineri.

Studiul mai relevă că 51,9% din companii angajeză tineri specialişti, în timp ce 40,7% preferă persoane cu experienţă şi stagiu de muncă. În acelaşi timp, 21,3% din tinerii specialişti posedă un nivel redus de cunoştinţe generale, iar 12,8% din tineri se adaptează cu dificultate în cadrul organizaţiei. Deficienţele cu care se confruntă tinerii specialişti la angajare sunt determinate în 61,8% din cazuri de decalajul mare dintre cunoştinţele profesionale obţinute şi cele solicitate de organizaţie. În acelaşi timp, 31,9% din tinerii specialişti care se angajează demonstrează lipsă de devotament faţă de muncă, iar alţi 29,8% – lipsă de abilităţi profesionale elementare. Autorii studiului mai constată că nu există o colaborare dintre companii şi agenţiile de ocupare a forţei de muncă, 66,7% dintre persoanele chestioante au declarat că deficitul de cadre este generat de ,,lipsa forţei de muncă cu calificarea necesară’’, 25% au menţionat că salariul oferit de companii este foarte mic, 28% au arătat la ,,dificultatea identificării persoanelor cu calificarea necesară’’, iar 16,7% s-au referit la ,,condiţiile de muncă aferente posturilor din cadrul organizaţiei’’. Cel puţin 59,3% dintre companii recrutează angajaţi colaborând cu instituţiile de învăţământ, 31,5% recrutează prin internet, 29,6% apelează la agenţiile specializate de recrutare, 22% caută angajaţi ,, prin reţeaua de cunoscuţi” şi doar  14,8% apelează la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă. 22% din companiile respondente au apreciat programele de instruire profesională cu nota 5 şi doar 4% au apreciat cu nota 10.  Totodată, 35,8% din companii au menţionat că piaţa educaţională în domeniul instruirii preofesionale este sub nivelul mediu de dezvoltare.[3]

Rezultatele studiului atrag atenţie asupra carenţelor existente pe piaţa muncii şi a dificultăţilor de angajare şi recrutare a personalului calificat.  Prin urmare, calitatea necorespunzătoare a procesului de învăţământ, dezechilibru dintre cererea şi oferta forţei de muncă, lipsa experienţei de muncă a tinerilor absolvenţi sunt principalele bariere care duc la stoparea dezvoltării capitalului uman şi contribuie la stagnarea sistemului economic din ţară.

[1] Biroul Naţional de Statistică  Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova în 2007  Chişinău, 2008

[2] Tranziţia de la educaţie la muncă – modul separat al sondajului  Mobilitatea inter-sectorială şi Tranziţia de la şcoală la muncă,  realizat de compania sociologică CBS Axa.

[3] Studiul  Relaţiile de muncă din perspectiva companiilor în Republica Moldova,  realizat de compania sociologică CBS Axa, 2006.